MULZARE s. f. 1. (Ban.) Oaie, vacă etc. mulgătoare. V. m u l g ă t o r (1). Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 142, ALR I 1778/28, 30, 35, 40. 2. (Regional) Muls (Cîmpulung Moldovenesc). CHEST. V/15. Am strîns laptele de la o singură mulzare. ib. Mulzarea oilor e lucru greu pe timp ploios. ib. 3. (Regional) Mulgare¹ (2) (Pîrîu Cîrjei- Piatra Neamț). CHEST. V/54. Mulzare multă, caș puțin. ib. – De la mînzare, prin apropiere de mulge.