2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mulura vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr moulurer] A executa muluri.

MULURÁ vb. I. tr. A executa muluri. [< fr. moulurer].

MULÚRĂ, muluri, s. f. Profil arhitectural în relief cu funcție ornamentală. – Din fr. moulure.

mulu sf [At: DL / Pl: ~ri / E: fr moulure] (Lsg; csc) Element secundar de ornamentație arhitecturală în relief, cu profil pronunțat, care leagă sau decorează elemente arhitecturale principale Si: ciubuc.

MULÚRĂ, muluri, s. f. Profil arhitectural cu funcție ornamentală. – Din fr. moulure.

MULÚRĂ, muluri, s. f. Element secundar de ornamentație arhitecturală în relief, cu profil pronunțat, destinat să sublinieze, să lege între ele sau să decoreze elementele arhitecturale principale. V. ciubuc (2).

MULÚRĂ s.f. Element decorativ în relief făcut pe suprafața unui zid. [< fr. moulure].

MULÚRĂ s. f. element decorativ în relief pe suprafața unui zid, unei mobile, la turnarea unei piese ornamentale. (< fr. moulure)

MULÚRĂ ~i f. Ornament arhitectural cu profil pronunțat. /<fr. moulure


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mulurá vb., ind. prez. 1 sg. muluréz, 3 sg. și pl. mulureáză

mulúră s. f., g.-d. art. mulúrii; pl. mulúri

mulúră s. f., g.-d. art. mulúrii; pl. mulúri

Intrare: mulura
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulura
  • mulurare
  • mulurat
  • muluratu‑
  • mulurând
  • mulurându‑
singular plural
  • mulurea
  • mulurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulurez
(să)
  • mulurez
  • muluram
  • mulurai
  • mulurasem
a II-a (tu)
  • mulurezi
(să)
  • mulurezi
  • mulurai
  • mulurași
  • muluraseși
a III-a (el, ea)
  • mulurea
(să)
  • mulureze
  • mulura
  • mulură
  • mulurase
plural I (noi)
  • mulurăm
(să)
  • mulurăm
  • muluram
  • mulurarăm
  • muluraserăm
  • mulurasem
a II-a (voi)
  • mulurați
(să)
  • mulurați
  • mulurați
  • mulurarăți
  • muluraserăți
  • muluraseți
a III-a (ei, ele)
  • mulurea
(să)
  • mulureze
  • mulurau
  • mulura
  • muluraseră
Intrare: mulură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulu
  • mulura
plural
  • muluri
  • mulurile
genitiv-dativ singular
  • muluri
  • mulurii
plural
  • muluri
  • mulurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulură

  • 1. Profil arhitectural în relief cu funcție ornamentală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • diferențiere Element secundar de ornamentație arhitecturală în relief, cu profil pronunțat, destinat să sublinieze, să lege între ele sau să decoreze elementele arhitecturale principale.
    surse: DLRLC

etimologie: