2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULINÉU, mulineuri, s. n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc.; p. ext. jurubiță din astfel de fire. – Din fr. mouliné.

MULINÉU, mulineuri, s. n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc.; p. ext. jurubiță din astfel de fire. – Din fr. mouliné.

mulineu sn [At: DLR / Pl: ~ri / E: fr mouliné] Fir răsucit de mătase sau de bumbac, bine răsucit, folosit la brodat.

MULINÉU s.n. 1. Fir obținut prin răsucirea a două fire de mătase. 2. V. muline. [Pron. -neu. / < fr. mouliné].

MULINÉU s. n. fir răsucit de mătase sau de bumbac. (< fr. mouliné)

MULINÉU ~uri n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la broderii. /<fr. mouline

muline sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr moulinet] 1 (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă făcută cu spada sau cu floreta. 2 (Îe) A face ~uri A imprima unui baston sau unei săbii o mișcare de rotație rapidă.

MULINÉ s.n. (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă, (spec.) făcută cu spada, cu floreta. ◊ A face mulineuri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. [Var. mulinetă s.f., mulineu s.n. / < fr. moulinet].

MULINÉ s. n. (scrimă) mișcare de rotație rapidă (cu spada, cu floreta). ♦ a face ŭri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. (< fr. moulinet)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mulinéu s. n., art. mulinéul; pl. mulinéuri

mulinéu s. n., art. mulinéul; pl. mulinéuri

Intrare: mulineu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulineu
  • mulineul
  • mulineu‑
plural
  • mulineuri
  • mulineurile
genitiv-dativ singular
  • mulineu
  • mulineului
plural
  • mulineuri
  • mulineurilor
vocativ singular
plural
Intrare: muline
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muline
  • mulineul
  • mulineu‑
plural
  • mulineuri
  • mulineurile
genitiv-dativ singular
  • muline
  • mulineului
plural
  • mulineuri
  • mulineurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulineu

  • 1. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin extensiune Jurubiță din astfel de fire.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: