2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

MULINEU, mulineuri, s. n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc.; p. ext. jurubiță din astfel de fire. – Din fr. mouliné.

mulineu sn [At: DLR / Pl: ~ri / E: fr mouliné] Fir răsucit de mătase sau de bumbac, bine răsucit, folosit la brodat.

MULINEU, mulineuri, s. n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc.; p. ext. jurubiță din astfel de fire. – Din fr. mouliné.

MULINEU s.n. 1. Fir obținut prin răsucirea a două fire de mătase. 2. V. muline. [Pron. -neu. / < fr. mouliné].

MULINEU s. n. fir răsucit de mătase sau de bumbac. (< fr. mouliné)

MULINEU ~uri n. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la broderii. /<fr. mouline

muline sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr moulinet] 1 (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă făcută cu spada sau cu floreta. 2 (Îe) A face ~uri A imprima unui baston sau unei săbii o mișcare de rotație rapidă.

MULINE s.n. (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă, (spec.) făcută cu spada, cu floreta. ◊ A face mulineuri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. [Var. mulinetă s.f., mulineu s.n. / < fr. moulinet].

MULINETĂ s.f. 1. Dispozitiv format dintr-un mic tambur pe care se înfășoară firul undiței. 2. Mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, servind la reglarea automată a pasului acesteia. ♦ Mică elice folosită la frînele aerodinamice de încercare. 3. Barieră rotativă la trecerile pietonilor. 4. V. muline. [Var. mulinet s.n. / < fr. moulinet].

MULINE s. n. (scrimă) mișcare de rotație rapidă (cu spada, cu floreta). ♦ a face ŭri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. (< fr. moulinet)

Ortografice DOOM

mulineu s. n., art. mulineul; pl. mulineuri

mulineu s. n., art. mulineul; pl. mulineuri

mulineu s. n., art. mulineul; pl. mulineuri

Sinonime

mulinetă s.f. (pesc.; la undiță) morișcă. Mulineta este alcătuită dintr-un tambur pe care se înfășoară firul.

Tezaur

MULINEU s. n. Fir răsucit de mătase sau de bumbac, folosit la brodat. – Pl.: mulineuri. – Din fr. mouliné.

Intrare: mulineu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulineu
  • mulineul
  • mulineu‑
plural
  • mulineuri
  • mulineurile
genitiv-dativ singular
  • mulineu
  • mulineului
plural
  • mulineuri
  • mulineurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: muline
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muline
  • mulineul
  • mulineu‑
plural
  • mulineuri
  • mulineurile
genitiv-dativ singular
  • muline
  • mulineului
plural
  • mulineuri
  • mulineurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulineu
  • mulineul
  • mulineu‑
plural
  • mulineuri
  • mulineurile
genitiv-dativ singular
  • mulineu
  • mulineului
plural
  • mulineuri
  • mulineurilor
vocativ singular —
plural —
mulinetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulinetă
  • mulineta
plural
  • mulinete
  • mulinetele
genitiv-dativ singular
  • mulinete
  • mulinetei
plural
  • mulinete
  • mulinetelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mulineu, mulineurisubstantiv neutru

  • 1. Fir de mătase, de bumbac sau de lână obținut prin mulinare și folosit la cusături artistice, la broderii etc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

muline, mulineurisubstantiv neutru

  • 1. (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă, (în special) făcută cu spada, cu floreta. DN
    • chat_bubble A face mulineuri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.