MULINETĂ, mulinete, s. f. 1. Dispozitiv folosit în special în pescuitul sportiv cu lanseta, fixat pe vergile de pescuit și constituit dintr-o bobină cu manivelă, care servește la înfășurarea firului, și dintr-un mecanism de frânare. 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului acesteia. – Din fr. moulinet.

mulinetă sf [At: DER / Pl: ~te / E: fr moulinet] 1 Unealtă de pescuit, constituită dintr-un tambur cu o manivelă, care servește la strângerea și bobinarea firului de pescuit, și dintr-un dispozitiv de frânare, pentru reglarea vitezei de derulare a acestui fir Si: (reg) morișcă (5). 2 Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3 Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului acesteia.

MULINETĂ, mulinete, s. f. 1. Dispozitiv folosit în pescuitul sportiv cu lanseta, fixat pe vergile de pescuit și constituit dintr-o bobină cu manivelă, care servește la înfășurarea firului, și dintr-un mecanism de frânare. 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului acesteia. – Din fr. moulinet.

MULINETĂ s.f. 1. Dispozitiv format dintr-un mic tambur pe care se înfășoară firul undiței. 2. Mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, servind la reglarea automată a pasului acesteia. ♦ Mică elice folosită la frînele aerodinamice de încercare. 3. Barieră rotativă la trecerile pietonilor. 4. V. muline. [Var. mulinet s.n. / < fr. moulinet].

MULINETĂ s. f. 1. dispozitiv format dintr-un tambur pe care se înfășoară firul undiței. 2. elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, la reglarea automată a pasului acesteia. 4. barieră rotativă la trecerile pietonilor. (< fr. moulinet)

muline sn [At: DN³ / Pl: ? / E: fr moulinet] 1 (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă făcută cu spada sau cu floreta. 2 (Îe) A face ~uri A imprima unui baston sau unei săbii o mișcare de rotație rapidă.

MULINE s.n. (La scrimă) Mișcare de rotație rapidă, (spec.) făcută cu spada, cu floreta. ◊ A face mulineuri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. [Var. mulinetă s.f., mulineu s.n. / < fr. moulinet].

MULINET s.n. v. mulinetă.

MULINEU s.n. 1. Fir obținut prin răsucirea a două fire de mătase. 2. V. muline. [Pron. -neu. / < fr. mouliné].

MULINE s. n. (scrimă) mișcare de rotație rapidă (cu spada, cu floreta). ♦ a face ŭri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă. (< fr. moulinet)

mulinetă s. f., g.-d. art. mulinetei; pl. mulinete

mulinetă s. f., g.-d. art. mulinetei; pl. mulinete

mulinetă s. f., pl. mulinete

MULINETĂ elice mică utilizată la frânele aerodinamice sau pentru acționarea unui generator electric care alimentează instalația de bord.

MULINETĂ s. (rar) morișcă. (~ la undiță.)

MULINETĂ s. (rar) morișcă. (~ la undiță.)

MULINETĂ s. f. Unealtă de pescuit, constituită dintr-un tambur cu o manivelă, care servește la strîngerea și bobinarea firului de pescuit, și dintr-un dispozitiv de frînare, pentru reglarea vitezei de derulare a acestui fir; (regional) morișcă (5). Cf. DER. – Pl.: mulinete. – Din fr. moulinet.