17 definiții pentru mulțumitor mulțămitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.

MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. [Var.: (reg.) mulțămitór, -oáre adj.] – Mulțumi + suf. -tor.

mulțumitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 282 / V: (îvp) ~țăm~, (înv) ~țămitoriu, ~tem~, ~țemitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mulțumi + -tor] 1-2 smf, a (Asr) (Persoană) care simte mulțumire (3) Si: satisfăcut. 3-4 smf, a (Asr) Persoană care exprimă sau păstrează recunoștință Si: recunoscător. 5-6 smf, a (Asr) Persoană care rămâne îndatorată cuiva. 7 a Care produce mulțumire (3) Si: satisfăcător. 8 a Care corespunde cerințelor Si: adecvat, corespunzător. 9 a Care convinge Si: convingător. 10 av În mod satisfăcător.

MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, adj. (Și în forma mulțămitor) Care corespunde cerințelor, care dă satisfacție, produce mulțumire; satisfăcător. Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile. CARAGIALE, O. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbind despre felurite rîuri și rîușoare, candidatul răspunsese mulțumitor. BOTEZ, ȘC. 152. ♦ (Despre persoane, construit cu dativul) Recunoscător. Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrabă ți-oi fi mulțămitor pentr-un bărbăcuț, cu coada groasă. SADOVEANU, B. 42. Cetitorul îmi va rămîne mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. – Variantă: (regional) mulțămitór, -oáre adj.

MULȚUMITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care mulțumește; care corespunde anumitor cerințe; care produce mulțumire; satisfăcător. Răspuns ~. 2) Care aduce mulțumire; care poartă mulțumire; recunoscător. /a mulțumi + suf. ~tor

MULȚUMITÓR2 adv. Cu mulțumire; în mod satisfăcător. /a mulțumi + suf. ~tor

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.

MULȚĂMITÓR, -OÁRE adj. v. mulțumitor.

mulțămitor, ~oare a vz mulțumitor

mulțemitoriu, ~oare a vz mulțumitor

mulțămitór, -oáre adj. Satisfăcător, care te mulțămește: răspuns mulțămitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre

mulțumitór adj. m., pl. mulțumitóri; f. sg. și pl. mulțumitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULȚUMITÓR adj. v. îndatorat, mulțumit, obligat, recunoscător, satisfăcut.

MULȚUMITÓR adj. 1. v. acceptabil. 2. v. suficient.

MULȚUMITOR adj. 1. acceptabil, admisibil, convenabil, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluție ~ pentru ambele părți.) 2. îndestulător, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.)

mulțumitor adj. v. ÎNDATORAT. MULȚUMIT. OBLIGAT. RECUNOSCĂTOR. SATISFĂCUT.

Mulțumitor ≠ nemulțumitor, nesatisfăcător

Intrare: mulțumitor
mulțumitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumitor
  • mulțumitorul
  • mulțumitoru‑
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarea
plural
  • mulțumitori
  • mulțumitorii
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarele
genitiv-dativ singular
  • mulțumitor
  • mulțumitorului
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarei
plural
  • mulțumitori
  • mulțumitorilor
  • mulțumitoare
  • mulțumitoarelor
vocativ singular
plural
mulțămitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămitor
  • mulțămitorul
  • mulțămitoru‑
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarea
plural
  • mulțămitori
  • mulțămitorii
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarele
genitiv-dativ singular
  • mulțămitor
  • mulțămitorului
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarei
plural
  • mulțămitori
  • mulțămitorilor
  • mulțămitoare
  • mulțămitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulțumitor mulțămitor

  • 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; care convinge.
    exemple
    • Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile. CARAGIALE, O. I 113.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vorbind despre felurite rîuri și rîușoare, candidatul răspunsese mulțumitor. BOTEZ, ȘC. 152.
      surse: DLRLC
  • 2. rar (și) substantivat Care exprimă sau păstrează recunoștință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: recunoscător attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrabă ți-oi fi mulțămitor pentr-un bărbăcuț, cu coada groasă. SADOVEANU, B. 42.
      surse: DLRLC
    • Cetitorul îmi va rămîne mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mulțumi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09