2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mulăti v vz mulătui

mulătésc v. intr. (ung. mulatni). Trans. Chefuĭesc, petrec.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mulătí (-tésc, -ít), vb. – A se distra. Mag. mulatni (Mîndrescu 91; Tiktin). În Trans., rar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mulătí, mulătésc, vb. IV (reg., înv.) a petrece, a chefui; și mulătui.

mulătí, mulătesc, (mulătui), vb. intranz. – (reg.) A petrece, a chefui: „Beau, mulătuiescu, / De lume grăiescu” (Calendar, 1980). – Din magh. mulatni „a petrece” (Scriban; Mândrescu, Tiktin, cf. DER; MDA).

mulătí, mulătesc, vb. intranz. – A petrece, a chefui: „Beau, mulătuiescu, / De lume grăiescu” (Calendar 1980). – Din magh. mulat.

Intrare: mulătire
mulătire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulătire
  • mulătirea
plural
  • mulătiri
  • mulătirile
genitiv-dativ singular
  • mulătiri
  • mulătirii
plural
  • mulătiri
  • mulătirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mulăti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulăti
  • mulătire
  • mulătit
  • mulătitu‑
  • mulătind
  • mulătindu‑
singular plural
  • mulătește
  • mulătiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulătesc
(să)
  • mulătesc
  • mulăteam
  • mulătii
  • mulătisem
a II-a (tu)
  • mulătești
(să)
  • mulătești
  • mulăteai
  • mulătiși
  • mulătiseși
a III-a (el, ea)
  • mulătește
(să)
  • mulătească
  • mulătea
  • mulăti
  • mulătise
plural I (noi)
  • mulătim
(să)
  • mulătim
  • mulăteam
  • mulătirăm
  • mulătiserăm
  • mulătisem
a II-a (voi)
  • mulătiți
(să)
  • mulătiți
  • mulăteați
  • mulătirăți
  • mulătiserăți
  • mulătiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulătesc
(să)
  • mulătească
  • mulăteau
  • mulăti
  • mulătiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)