5 definiții pentru mulătire
Explicative DEX
mulătésc v. intr. (ung. mulatni). Trans. Chefuĭesc, petrec.
Etimologice
mulăti (-tesc, -it), vb. – A se distra. Mag. mulatni (Mîndrescu 91; Tiktin). În Trans., rar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mulăti, mulătesc, vb. IV (reg., înv.) a petrece, a chefui; și mulătui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mulăti, mulătesc, (mulătui), vb. intranz. – (reg.) A petrece, a chefui: „Beau, mulătuiescu, / De lume grăiescu” (Calendar, 1980). – Din magh. mulatni „a petrece” (Scriban; Mândrescu, Tiktin, cf. DER; MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mulăti, mulătesc, vb. intranz. – A petrece, a chefui: „Beau, mulătuiescu, / De lume grăiescu” (Calendar 1980). – Din magh. mulat.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: mulătire
mulătire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||