17 definiții pentru mucos
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (3)
- argou (1)
- sinonime (2)
- tezaur (1)
Explicative DEX
MUCOS, -OASĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.
MUCOS, -OASĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mucos, ~oasă [At: ANON. CAR. / V: ~cios / Pl: ~oși, ~oase / E: muc + -os] 1-2 smf, a (Persoană, copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii. 3 a (Spc) Epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente și neserioase Vz muciuflete, țângău. 4 a (Reg; d. cai) Răpciugos. 5 a (D. membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vâscoase. 6 a (D. membranele unor organe sau glande) Care produce mucus. 7 a (D. secreții organice) Care are aspect cleios, vâscos, gelatinos. 8 sf (Reg) Secreție a larvelor unor insecte. 9 (Rar; d. lumânări) Cu muc. 10 (Bot; reg; îc) Cânepă ~oasă Cânepă de toamnă la care sămânța se formează în muc (31).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCOS, -OASĂ, mucoși, -oase, adj. 1. Căruia îi curg mucii, plin de muci. Copil mucos. ♦ (Substantivat; depreciativ) Tînăr necopt la minte, fără experiență (dar cu pretenții de om matur); țîngău. De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavril:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Care produce mucozitate. Membrană mucoasă. 3. (Rar, despre lumînări) Cu mucul mare. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCOS, -OASĂ adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr. muqueux)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MUCOS1 ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre copii) Care are muci la nas; cu muci la nas. 2) (despre organe) Care secretă mucus. 3) (despre secreții) Care are aspect de mucus; asemănător cu mucusul. /muc + suf. ~os
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCOS2 ~oasă (~oși, ~oase) m. și f. Persoană tânără, lipsită de experiență (dar obraznică și cu pretenții). /muc + suf. ~os
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mucos a. 1. plin de muci: copil mucos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumânare EM.; 3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucos a. Med. ce are sau produce mucozitate; membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucios, ~oasă a vz mucos
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mucos adj. m., s. m., pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoasă, pl. mucoase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucos adj. m., s. m. pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoasă, pl. mucoase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucos adj. m., pl. mucoși; f. sg. mucoasă, pl. mucoase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
MUCOS adj. v. vâscos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCOS adj. cleios, gelatinos, vîscos. (Secreție ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MUCOS, -OASĂ adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană, mai ales copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii; (în special) epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente (și neserioase). V. m u c i u f l e t e, ț î n g ă u. Cf. ANON. CAR. Nici unul nu vrea să se facă jărtfă pentru ceelalți; cel mai ticălos și mai mucos din corăbieri nu primea aceasta. GORJAN, H. IV, 119/23. Taci, mucosule ! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I, 172. Iaca mucosu ! ALECSANDRI, T. 1 532. Ieși afară, mucosule ! CARAGIALE, O. I, 119. Tocmai tu, un mucos ca tine o să izbutească ? ISPIRESCU, L. 82. Să-ți fie rușine la obraz, mucosule ! CONTEMPORANUL, vi1, 30. Copilul devine mucos pentru toată viața sa. MARIAN, NA. 138. Dă-o dracului de mucoasă, că nu merită și să zică mersi că n-o zvîrlim pe drumur. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 188. Lasă, fie și mucos, Numai fie sănătos ! DOINE, 40. Rumenele în potică Face mucoasa voinică. BIBiCESCU, R. P. 209. Toată ziua trag cu coasa, Sara mă culc cu mucoasa. ȘEZ. VII, 167, cf. II, 187, CANDREA, F. 309, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALRM II/I h 19. Cînd vei vorbi de mucos, Nici tu să fii urduros. PANN, P. V. I, 4/2, Dacă n-are frumos, Pupă și mucos. id. ib. II, 113/16, cf. GOROVEI, C. 44. (Regional, despre cai) Răpciugos. Cf. II IX 315, DR. V, 105. 2. (Despre membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vîscoase, care produce mucus. Mucoasele fețe ale organelor hrănitoare. AR (1831), 4552/49. Pe dinăuntru glanda este căptușită de o membrană mucoasă cu o mulțime de cute, printre care se află produsul de secrețiune. BIANU, D. S. 489. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, vîscos, gelatinos. La boala aceasta de mîncătură se întrebuințează și un fel de materie mucoasă. . . care se crede că e lepădată de acest fluture. ȘEZ. IV, 23. Buretele de bubă este îmbrăcat cu o materie mucoasă de culoare neagră ca păcura, cu puține sau mici zbîrcituri, tot mucoase. H IV 71. ♦ (Regional; substantivat, f.) Secreție a larvelor unor insecte; „lichid de gogoașă” (Cîmpulung Moldovenesc). Cf. CHEST. VI 97/3.4. (Rar; despre luminări) Cu muc (II 1). Mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I, 46. 5. (Regional; în sintagma) Cînepă mucoasă = cînepă de toamnă la care sămînța se formează în muc (II 3 b). Cf. PAMFILE, a. r. 169.Pl.: mucoși, -oase. – Și: muciós, -óasă adj. ALRM II/I h 19. – Muc + suf. -os.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
adjectiv (A51) Surse flexiune: MDA2 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
mucos, mucoasăadjectiv
- 1. Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copil mucos. DLRLC
- 1.1. Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țângău
- De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavril:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. DLRLC
- Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
-
-
- 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Membrană mucoasă. DLRLC
-
- 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Care prezintă caracterele mucusului. MDN '00
-
- 4. (Despre lumânări) Cu mucul mare. DLRLC
- Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46. DLRLC
-
etimologie:
- Muc + -os. DEX '98 DEX '09