17 definiții pentru mucos

din care

Explicative DEX

MUCOS, -OASĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

MUCOS, -OASĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

mucos, ~oa [At: ANON. CAR. / V: ~cios / Pl: ~oși, ~oase / E: muc + -os] 1-2 smf, a (Persoană, copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii. 3 a (Spc) Epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente și neserioase Vz muciuflete, țângău. 4 a (Reg; d. cai) Răpciugos. 5 a (D. membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vâscoase. 6 a (D. membranele unor organe sau glande) Care produce mucus. 7 a (D. secreții organice) Care are aspect cleios, vâscos, gelatinos. 8 sf (Reg) Secreție a larvelor unor insecte. 9 (Rar; d. lumânări) Cu muc. 10 (Bot; reg; îc) Cânepă ~oasă Cânepă de toamnă la care sămânța se formează în muc (31).

MUCOS, -OASĂ, mucoși, -oase, adj. 1. Căruia îi curg mucii, plin de muci. Copil mucos. ♦ (Substantivat; depreciativ) Tînăr necopt la minte, fără experiență (dar cu pretenții de om matur); țîngău. De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavril:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Care produce mucozitate. Membrană mucoasă. 3. (Rar, despre lumînări) Cu mucul mare. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46.

MUCOS, -OA adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr. muqueux)

MUCOS1 ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre copii) Care are muci la nas; cu muci la nas. 2) (despre organe) Care secretă mucus. 3) (despre secreții) Care are aspect de mucus; asemănător cu mucusul. /muc + suf. ~os

MUCOS2 ~oasă (~oși, ~oase) m. și f. Persoană tânără, lipsită de experiență (dar obraznică și cu pretenții). /muc + suf. ~os

mucos a. 1. plin de muci: copil mucos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumânare EM.; 3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS].

mucos a. Med. ce are sau produce mucozitate; membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului.

mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ.

mucios, ~oa a vz mucos

Ortografice DOOM

mucos adj. m., s. m., pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoa, pl. mucoase

mucos adj. m., s. m. pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoasă, pl. mucoase

mucos adj. m., pl. mucoși; f. sg. mucoasă, pl. mucoase

Argou

mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut

Sinonime

MUCOS adj. v. vâscos.

MUCOS adj. cleios, gelatinos, vîscos. (Secreție ~.)

Tezaur

MUCOS, -OA adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană, mai ales copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii; (în special) epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente (și neserioase). V. m u c i u f l e t e, ț î n g ă u. Cf. ANON. CAR. Nici unul nu vrea să se facă jărtfă pentru ceelalți; cel mai ticălos și mai mucos din corăbieri nu primea aceasta. GORJAN, H. IV, 119/23. Taci, mucosule ! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I, 172. Iaca mucosu ! ALECSANDRI, T. 1 532. Ieși afară, mucosule ! CARAGIALE, O. I, 119. Tocmai tu, un mucos ca tine o să izbutească ? ISPIRESCU, L. 82. Să-ți fie rușine la obraz, mucosule ! CONTEMPORANUL, vi1, 30. Copilul devine mucos pentru toată viața sa. MARIAN, NA. 138. Dă-o dracului de mucoasă, că nu merită și să zică mersi că n-o zvîrlim pe drumur. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 188. Lasă, fie și mucos, Numai fie sănătos ! DOINE, 40. Rumenele în potică Face mucoasa voinică. BIBiCESCU, R. P. 209. Toată ziua trag cu coasa, Sara mă culc cu mucoasa. ȘEZ. VII, 167, cf. II, 187, CANDREA, F. 309, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALRM II/I h 19. Cînd vei vorbi de mucos, Nici tu să fii urduros. PANN, P. V. I, 4/2, Dacă n-are frumos, Pupă și mucos. id. ib. II, 113/16, cf. GOROVEI, C. 44. (Regional, despre cai) Răpciugos. Cf. II IX 315, DR. V, 105. 2. (Despre membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vîscoase, care produce mucus. Mucoasele fețe ale organelor hrănitoare. AR (1831), 4552/49. Pe dinăuntru glanda este căptușită de o membrană mucoasă cu o mulțime de cute, printre care se află produsul de secrețiune. BIANU, D. S. 489. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, vîscos, gelatinos. La boala aceasta de mîncătură se întrebuințează și un fel de materie mucoasă. . . care se crede că e lepădată de acest fluture. ȘEZ. IV, 23. Buretele de bubă este îmbrăcat cu o materie mucoasă de culoare neagră ca păcura, cu puține sau mici zbîrcituri, tot mucoase. H IV 71. ♦ (Regional; substantivat, f.) Secreție a larvelor unor insecte; „lichid de gogoașă” (Cîmpulung Moldovenesc). Cf. CHEST. VI 97/3.4. (Rar; despre luminări) Cu muc (II 1). Mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I, 46. 5. (Regional; în sintagma) Cînepă mucoasă = cînepă de toamnă la care sămînța se formează în muc (II 3 b). Cf. PAMFILE, a. r. 169.Pl.: mucoși, -oase. – Și: muciós, -óasă adj. ALRM II/I h 19. – Muc + suf. -os.

Intrare: mucos
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucos
  • mucosul
  • mucosu‑
  • mucoa
  • mucoasa
plural
  • mucoși
  • mucoșii
  • mucoase
  • mucoasele
genitiv-dativ singular
  • mucos
  • mucosului
  • mucoase
  • mucoasei
plural
  • mucoși
  • mucoșilor
  • mucoase
  • mucoaselor
vocativ singular
  • mucosule
  • mucoa
  • mucoaso
plural
  • mucoșilor
  • mucoaselor
adjectiv (A51)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucios
  • muciosul
  • mucioa
  • mucioasa
plural
  • mucioși
  • mucioșii
  • mucioase
  • mucioasele
genitiv-dativ singular
  • mucios
  • muciosului
  • mucioase
  • mucioasei
plural
  • mucioși
  • mucioșilor
  • mucioase
  • mucioaselor
vocativ singular
  • muciosule
  • mucioa
  • mucioaso
plural
  • mucioșilor
  • mucioaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mucos, mucoaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copil mucos. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: țângău
      • format_quote De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavril:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. DLRLC
      • format_quote Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
  • 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Membrană mucoasă. DLRLC
  • 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Care prezintă caracterele mucusului. MDN '00
  • 4. rar (Despre lumânări) Cu mucul mare. DLRLC
    • format_quote Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46. DLRLC
etimologie:
  • Muc + -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.