8 definiții pentru mrenuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mreană.Mreană + suf. -uță.

mrenuță sf [At: MARIAN, INS. 56 / Pl: ~țe / E: mreană + -uță] 1-8 (Șhp) Mreană (1-4) (mică). Si: (reg) mrenișoară (1-8), mreniță (1-8), mrenușoară (1-8).

MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană.Mreană + suf. -uță.

MRENÚȚĂ, mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană. Pești mai mici, șomotei și mrenuțe cad... în cîrlig. SADOVEANU, Î. A. 11.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mrenúță (rar) s. f., g.-d. art. mrenúței; pl. mrenúțe

mrenúță s. f., g.-d. art. mrenúței; pl. mrenúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MRENÚȚĂ s. (IHT.) (reg.) mrenișoară, mreniță, mrenușoară.

MRENUȚĂ s. (IHT.) (reg.) mrenișoară, mreniță, mrenușoară.

Intrare: mrenuță
mrenuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mrenuță
  • mrenuța
plural
  • mrenuțe
  • mrenuțele
genitiv-dativ singular
  • mrenuțe
  • mrenuței
plural
  • mrenuțe
  • mrenuțelor
vocativ singular
plural

mrenuță

etimologie:

  • Mreană + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09