18 definiții pentru mozoli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a mușca sau a sfărâma cu dinții; a molfăi, a morfoli. 2. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ Tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din magh. majszol.

mozoli [At: ȘEZ. IX, 146 / Pzi: ~lesc / E: mg majszol] 1 vt A frământa un aliment în gură, a mesteca multă vreme, fără a mușca sau sfârâma cu dinții și fără a înghiți Si: a molfăi (1), a morfoli (1), (reg) a moscoli (1). 2 vt (C. i. altceva decât un aliment) A purta în gură cu limba de colo până colo Si: a mesteca1 (1), a roade. 3 vt (Reg) A mototoli. 4-5 vtr (Reg) A (se) murdări. 6 vt A spăla superficial.

MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frământa ceva în gură cu saliva, fără a mușca sau a sfărâma cu dinții; a molfăi, a morfoli. 2. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ Tranz. A spăla prost, de mântuială, superficial. – Din magh. majszol.

MOZOLÍ, mozolesc, vb. IV. Tranz. 1. A frămînta ceva în gură, mestecînd (fără a rupe cu dinții). Moș Petrea oftă, apoi începu să mozolească iar capătul lulelei. SADOVEANU, O. I 19. Fața preotului se umflase de groază și cîteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. REBREANU, P. S. 149. ◊ Fig. N-are nici o părere personală... Admirabilă pomadă între degetele lui Alexandru Vardaru. Are să-l mozolească așa cum vrea el. PETRESCU, Î. II 127. ♦ Refl. (Regional, despre persoane) A se murdări (în special cu mîncare); a se mînji. 2. (Regional) A învîrti rufele prin apă fără a le freca, a spăla de mîntuială. Numa a mozolit cămeșile. ȘEZ. IX 146.

A MOZOLÍ ~ésc tranz. 1) A mesteca (în gură) cu salivă, încet și greu, fără a mușca cu dinții; a molfăi; a morfoli. 2) A face să se mozolească; a murdări; a mânji. 3) (rufe) A spăla rău, de mântuială. /<ung. majszol

A SE MOZOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A-și pierde forma inițială ca urmare a folosirii îndelungate. 2) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mâncare pe față, mâini, haine; a se mânji. /<ung. majszol

mozolì v. Mold. 1. a amesteca în gură fără să roază (vorbind mai ales de copii); 2. a spăla fără să frece: a mozolit numai cămășile; 3. fig. a lucra migălind. [Ceh. MOZOLITI, a obosi, a da de lucru].

mozolésc v. tr. ung. majzolni, a mozoli; rus. mozólitĭ, a face bătăturĭ, d. mozólĭ, bătătură, calozitate, d. vsl. mozolĭ, vînătaĭe, rîĭe; ceh. mozoliti, a osteni, a chinui, pol. mozolić, a supăra). Morfolesc, moscolesc, rod cu gingiile, cum fac copiiĭ și bătrîniĭ care n’aŭ dințĭ: baba mozolea o coajă de pîne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mozolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mozolésc, imperf. 3 sg. mozoleá; conj. prez. 3 mozoleáscă

mozolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mozolésc, imperf. 3 sg. mozoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. mozoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOZOLÍ vb. v. boți, jegoși, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona.

MOZOLÍ vb. 1. v. molfăi. 2. (prin Olt.) a mânji. (A ~ rufele la spălat.)

mozoli vb. v. BOȚI. JEGOȘI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ȘIFONA.

MOZOLI vb. 1. a molfăi, a morfoli, (rar) a morfologi, (reg.) a folfăi, a moscoli. (~ prin gură mîncarea.) 2. (prin Olt.) a mînji. (A ~ rufele la spălat.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mozolí (mozolésc, mozolít), vb.1. A molfăi, a morfoli. – 2. A mînji. Creație expresivă, după cum o demonstrează suf. său -li și semnificația sa. Der. din mag. majzolni (Cihac, II, 205), din ceh. mozoliti „a obosi” (Șeineanu, Dict.), din rut. mozoljuvati (Candrea) sau din rus. mazólitĭ „a produce bătături” (Scriban) nu convinge. Probabil că la aceeași rădăcină expresivă se referă mozoc (var. mosoc, mozac), s. m. (cîine; mucos, copil; persoană bosumflată), format ca motoc din mot- sau moțoc din moț (după Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 174, ar fi cuvînt dac; după Cihac, II, 204, din rus. mosĭka „cîine”; pentru Densusianu, GS, IV, 388, e legat de alb. madh „mare”). Cf. mozomaină, s. f. (Banat, pocitanie) și probabil mosoi, vb. (Trans., a molfăi, a rasoli).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mozolí, mozolesc, vb. tranz. – A mesteca îndelung; a molfăi. – Din magh. majszol „a molfăi” (DEX, MDA).

mozolí, -esc, vb. tranz. – A mesteca îndelung; a molfăi. – Din magh. majszol (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mozoli, mozolesc v. r. (vulg.) a se mângâia reciproc înaintea unui act sexual.

Intrare: mozoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mozoli
  • mozolire
  • mozolit
  • mozolitu‑
  • mozolind
  • mozolindu‑
singular plural
  • mozolește
  • mozoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mozolesc
(să)
  • mozolesc
  • mozoleam
  • mozolii
  • mozolisem
a II-a (tu)
  • mozolești
(să)
  • mozolești
  • mozoleai
  • mozoliși
  • mozoliseși
a III-a (el, ea)
  • mozolește
(să)
  • mozolească
  • mozolea
  • mozoli
  • mozolise
plural I (noi)
  • mozolim
(să)
  • mozolim
  • mozoleam
  • mozolirăm
  • mozoliserăm
  • mozolisem
a II-a (voi)
  • mozoliți
(să)
  • mozoliți
  • mozoleați
  • mozolirăți
  • mozoliserăți
  • mozoliseți
a III-a (ei, ele)
  • mozolesc
(să)
  • mozolească
  • mozoleau
  • mozoli
  • mozoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)