movilit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, N. 123 / Pl: ~iți, ~e / E: movili] (Reg; d. pământ) Ridicat în formă de movilă.

moviliță sf [At: NECULCE, L. 10 / Pl: ~țe / E: movilă + -ță] 1-10 (Șhp) Movilă (1, 4, 6, 8-9) (cam mică) Si: (reg) moviluță (1-10).

MOVILIT, -Ă, moviliți, -te, adj. Așezat, clădit în formă de movilă, făcut ca o movilă. Pămîntul acela movilit și plin de buruieni, care-mi mai arăta urma casei unde mă născusem. VLAHUȚĂ, N. 123.

MOVILIȚĂ, movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă. Șezu privind acea proaspătă moviliță de pămînt, pînă ce soarele începu a se coborî spre apus. NEGRUZZI, S. I 32. Pe gura movilei Ș-a moviliței, Sînt trei sulițe înfipte. PĂSCULESCU, L. P. 222. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca... Ochii roată că-și făcea. TEODORESCU, P. P. 451.

movilíță f., pl. e (dim. d. movilă). Movilă mică.

moviliță s. f., g.-d. art. moviliței; pl. movilițe

moviliță s. f., g.-d. art. moviliței; pl. movilițe

moviliță s. f., g.-d. art. moviliței; pl. movilițe

MOVILIȚA 1. Com. în jud. Ialomița, situată în câmpia cu același nume, pe valea râului Colceag; 4.546 loc. (2000). 2. Com. în jud. Vrancea, situată la Poalele de SE ale Piem. Zăbrăuți; 4.189 loc. (2000). Viticultură. Biserica Sfinții Voievozi (ante 1809, reclădită în anii 1907-1916). În satul M. și mănăstire de maici (întemeiată în 1990), cu biserica Sf. Nicolae (1808-1809, refăcută în 1858 și restaurată în 1931), în satul Trotușanu.

MOVILIȚĂ s. 1. (GEOGR.) (reg.) moviluță. 2. v. mușuroi.

MOVILIȚĂ s. 1. (GEOGR.) (reg.) moviluță. 2. mușuroi. (O ~ de pămînt făcută de cîrtițe.)

MOVILÍT, -Ă adj. (Regional; despre pămînt) Ridicat, așezat în formă de movilă. Mai greu decît vremea, apăsa pe copilăria-mi moai pustietatea, pămîntul acela movilit și plin buruieni, care-mi mai arăta urma casei unde mă născusem. VLAHUȚĂ, N. 123. – Pl.: moviliți, -te. – V. movili.

MOVILÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui m o v i l ă; (regional) moviluță. Tînărul rămase singur lîngă mormînt. El șezu privind acea proaspătă moviliță de pămînt. NEGRUZZI, S. I, 32, cf. III 234. Balele cătrănite, pe care Ucigă-l-toaca le scuipă din văgăune, se scurg năclăite de-a lungul movilițelor. ODOBESCU, S. III, 187. În fundul grădinii era o moviliță cu flori pe de margini. CARAGIALE, ap. CADE. El băgase de seamă că aceste movilițe de pămînt grămădit se cutremurau cînd trecea pe lîngă dînsele. ISPIRESCU, L. 196, cf. 197. Frunză verde peliniță, Pe cea verde moviliță, Se rotește-o păunițâ. ALECSANDRI, P. P. 410, cf. TEODORESCU, P. P. 451. Pe gura movilii Și-a moviliții Sînt trei sulițe înfipte. PĂSCULESCU, L. P. 222. Într-un vîrf de moviliță Fierbe-o oală cu chisăliță (Furnicarul). SBIERA, P. 321, cf. PĂSCULESCU, L. P. 90. Pe-o moviliță năltuță Latră-o coteicuță (Melița). GOROVEI, C. 225. ◊ F i g. Doamne, eu mă voi face o moviliță și vino de te sui pe mine și încalecă. NECULCE, L. 10. – Pl.: movilițe. – Movilă + suf. -iță.