MOTÎNTAN s. m. 1. (Prin Ban. și Transilv.) Om de nimic sau neghiob. Stă-ți formos să te prefaci. .. , motîntane. ȚICHINDEAL, F. 53/2, cf. DDRF. ◊ (Adjectival) Puseră doi țigani Motîntani; Ei cu ciocanele da, Scînteile sărea, DENSUSIANU, Ț. H. 263. 2. (Regional; în forma motîncan) Om grosolan, necioplit (Secășeni-Oravița). ALR II 3 668/29. – Pl.: motîntani. - Și: (2) motîncán s. m. – cf. m o t î n t o c.