13 definiții pentru motocicletă motociclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Autovehicul pe două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.

motocicle sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 222 / Pl: ~te / E: fr motocyclette] Vehicul cu două roți montate pe un cadru, în linie și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru Si: (înv) motociclu, (reg) motorbițâclu.

MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.[1]

  1. Var. motociclu (după def. din DN) — LauraGellner

MOTOCICLÉTĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru. Tovarășul a venit cu motocicleta ălora din Budești. DUMITRIU, N. 263. Pe lîngă dînșii, țîșni zgomotos, lăsîndu-i în urmă, o motocicletă. C. PETRESCU, Î. II 222.

MOTOCICLÉTĂ s.f. Vehicul cu două (sau trei) roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor. [Var. motociclu s.n. / < fr. motocyclette].

MOTOCICLÉTĂ s. f. vehicul cu două roți montate pe un cadru cu motor. (< fr. motocyclette)

MOTOCICLÉTĂ ~e f. Vehicul constând din două roți montate pe un cadru, care este pus în mișcare de un motor cu ardere internă. * ~ cu ataș motocicletă de care este atașată o cutie metalică, sprijinită pe o a treia roată. /<fr. motocyclette[1]

  1. Var. motociclu (după def. din DN) — LauraGellner

motocicletă f. bicicletă pusă în mișcare de un motor cu petrol, alcool, etc.

*motociclétă f., pl. e (moto- din motor și -cicletă din bi-cicletă). Bicicletă cu motor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

motociclétă (-ci-cle-) s. f., g.-d. art. motociclétei; pl. motocicléte

motociclétă s. f. (sil. -cle-), pl. motocicléte[1]

  1. Var. motociclu (după def. din DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOTOCICLÉTĂ s. (reg.) motorbițâclu, (înv.) motociclu, (arg.) motor.[1]

  1. Var. motociclu (după def. din DN) — LauraGellner

MOTOCICLE s. (reg.) motorbițîclu, (înv.) motociclu.

Intrare: motocicletă
motocicletă substantiv feminin
  • silabație: -ci-cle-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motocicle
  • motocicleta
plural
  • motociclete
  • motocicletele
genitiv-dativ singular
  • motociclete
  • motocicletei
plural
  • motociclete
  • motocicletelor
vocativ singular
plural
motociclu substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motociclu
  • motociclul
  • motociclu‑
plural
  • motocicluri
  • motociclurile
genitiv-dativ singular
  • motociclu
  • motociclului
plural
  • motocicluri
  • motociclurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

motocicletă motociclu

  • 1. Autovehicul pe două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane.
    exemple
    • Tovarășul... a venit cu motocicleta ălora din Budești. DUMITRIU, N. 263.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă dînșii, țîșni zgomotos, lăsîndu-i în urmă, o motocicletă. C. PETRESCU, Î. II 222.
      surse: DLRLC

etimologie: