*motív n., pl. e (lat. motivus [adj.], care servește la mișcare, d. movére, motum, a mișca. V. motor). Cauză determinantă, ceĭa ce te împinge să facĭ ceva: a te supăra fără motiv (V. mobil, pretext). În artă, subĭect de compozițiune. Muz. Frază care se reproduce cu micĭ schimbărĭ într’o bucată și care-ĭ dă caracteru.