MOTIV s. 1. cauză, considerent, mobil, pricină, prilej, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. argument, motivare, motivație. (Cel mai bun ~ adus în sprijinul opiniei sale.) 3. argument, dovadă, temei. (Are ~ să fie optimist.) 4. ocazie, pretext, pricină, prilej, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cuvînt, pretext, (înv.) chip. (Sub ~ că...) 6. pretext, scuză, (înv.) cale, (înv., în Transilv.) șteamăt, (grecism înv.) profasis. (Ce ~ ai invocat pentru a lipsi?) 7. temă. (~ literar.)