motâncan sm vz motântan

motântan sm [At: ȚICHINDEAL, F. 53/2 / V: ~ncan / Pl: ~i / E: cf motântoc] 1-2 (Ban; Trs) (Om de nimic sau) neghiob. 3 (Reg; îf motâncan) Om grosolan, necioplit.

motîntán și -ntóc, V. nătîntoc.

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).

motântan, motântani, s.m. (reg.) om de nimic, neghiob.

MOTÎNCAN s. m. v. motîntan.

MOTÎNTAN s. m. 1. (Prin Ban. și Transilv.) Om de nimic sau neghiob. Stă-ți formos să te prefaci. .. , motîntane. ȚICHINDEAL, F. 53/2, cf. DDRF. ◊ (Adjectival) Puseră doi țigani Motîntani; Ei cu ciocanele da, Scînteile sărea, DENSUSIANU, Ț. H. 263. 2. (Regional; în forma motîncan) Om grosolan, necioplit (Secășeni-Oravița). ALR II 3 668/29. – Pl.: motîntani. - Și: (2) motîncán s. m. – cf. m o t î n t o c.