mosora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez / E: mosor] 1 (Nob) A depăna ață, tort etc. pe un mosor. 2 (Trs) A înnădi.

mosori v vz mosorî

mosorî vr [At: POLIZU / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: mosor] 1 (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 2 (Reg; d. sânii lăuzelor) A deveni tari și dureroși, din cauza surplusului de lapte. 3 (D. sânge) A se acumula întru-un anumit loc, datorită proastei circulații. 4 (Buc; d. o fractură) A se vindeca prost. 5 (Fig; îdt) A se întrista.

mosora vb., ind. prez. 1 sg. mosorez, 3 sg. și pl. mosorează

mosorî (-răsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans. – Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

MOSORÁ vb. I. T r a n z. 1. (Neobișnuit) A înfășură, a depăna ață, tort etc. pe un mosor (1) Cf. COSTINESCU. 2. (Prin vestul Transilv.) „A înnădi”. FRÎNCU-CANDREA, M. 103. – Prez. ind.: mosorez. – V. mosor.

MOSORÎ vb. IV. R e f l. 1. (Regional) (Despre răni, bube) A se umfla, a se tumefia. Com. din ZAHAREȘTI-SUCEAVA. ♦ (Despre sinii lăuzelor) A deveni tari și dureroși (din cauza surplusului de lapte). Mai ales cînd le vine mult lapte poate să li se masorascâ, adică să li se bolohăneascâ țîțele. MARIAN, NA. 426, cf. DDRF. ♦ (Despre sînge) A se acumula într-un anumit loc (datorită proastei circulații). Cf. H XVII 182. La urma urmei, ce-i junghiul ? Se mosorăște sîngele în vine, stă pe loc și atunci pui lipitoarea de-l suge. PAMFILE, VĂZD. 176. 2. (Prin Bucov.; despre o fractură) A se vindeca prost, LEXIC REG. 105. 3. F i g. (În dicționarele din trecut) A se întrista, a se posomori. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. – Prez. ind.: mosorăsc. – Și: mosori vb. IV. DDRF, com. din ZAHAREȘTI-SUCEAVA. – V. mosor.