MORÎNCI vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Prin Olt., Munt.) A lucra ceva cu greutate, cu efort; p. r e s t r. a frămîntă, a pisa. De 2 zile morîncesc la o groapă. PAȘCA, GL. Cînd faci o tencuială de casă, amesteci pămîntul cu paiele, îl morîncești. BOCEANU, GL., cf. CIAUȘANU, GL. ◊ F i g. Cînd Dumnezeu ia puterea unui om, să-l ia cu totul. Să nu-l mai lase morîncit de gînduri, de amintiri. IOVESCU, N. 176. ◊ R e f l. O să mă morîncesc să șindilesc singur acoperișu căsii. Com. din PEȘTIȘANI-GORJ. ◊ T r a n z. (Complementul indică un dans) A juca cu pasiune. Dobrița morîncea nuneasca și înainte și înapoi. IOVESCU, N. 220, cf. SCRIBAN, D. ♦ A face treabă de mîntuială, a nu munci serios; s p e c. a spăla prost. O morîncește și el acolo, dar nu lucrează. SCRIBAN, D., cf. I. CR. VII, 312. Femeilor li se zice adesea că morîncesc. . . cînd nu frămîntă bine. BOCEANU, GL. Am morîncit niște rufe. CIAUȘANU, GL. ♦ T r a n z . F i g. A bate tare (pe cineva), lovindu-l cu pumnii, cu picioarele. Eram departe, dar vedeam cum îl morînceai. BOCEANU, GL, cf. COMAN, GL. ◊ (În imprecații) Morînci-te-ar dracii ! TOMESCU, GL. - Prez. ind.: morîncesc. – Și: moruncí (I. CR. VII, 312), mormîncí (COMAN, GL.), momîrcí (id. ib.) vb. IV. – Etimologia necunoscută.