moroz, ~oază a vz moros

MOROZ cf. rus. мopoз „ger” și blg. мopyзa „cucuruz”. 1. – boier (C Ștef). 2. + -an: Morozan, Gh., clăcaș (Cîmp); -ul, mold. (16 A III 24); Morzan (17 A II 143). 3. Moruzan, fam. (Isp IV¹). 4. Morojen, Albul, 1700 (BCI XV 73); Morojin, Danul (ib.); Morojană, Neagul (ib. p. 63, 67); Morjan, S. (T-Jiu). 5. Murazală, Ioan, 1671 (BCI VII 8).