moroșan¹, ~ă smf [At: PAPAHAGI, M. 59 / V: ~reșan / Pl: ~șeni, ~șene / E: cf maramureșan] (Reg) Maramureșan (1).

MOROȘAN, -Ă, moroșani, -e, s. m. și f. (Regional) Maramureșean. Moroșanul s-a dus la coliba lui. SADOVEANU, V. E. 157.

MOROȘAN, -Ă, moroșani, -e, s. m. și f. (Reg.) Maramureșean.

moreșan, ~ă smf vz moroșan¹

moroșan (reg.) s. m., pl. moroșeni

moroșan (reg.) s. m., pl. moroșeni

moroșan s. m., pl. moroșeni

MOROȘAN s. v. maramureșean.

moroșan s. v. MARAMUREȘEAN.

moroșan, moroșeni, (morășan, moreșan), s.m. – 1. Sensul primar a fost, probabil, de „locuitor de pe valea Mureșului; din ținutul Mureșului; mureșean”. Transformările fonetice care au dat variantele moroșan, morășan, moreșan aparțin subdialectului maramureșean. Probabil a existat o conviețuire îndelungată între populația locală și un grup masiv de „mureșeni”, care ulterior au fost asimilați. 2. Nume colectiv al locuitorilor din Țara Maramureșului: „După pui de moroșan / Să nu dai cu bolovan”. Apelativ înregistrat în satele de pe valea Marei, respectiv în Săpânța, Rona de Jos și Ieud. Pe valea Izei și Vișeului, localnicii spun maramureșan. ♦ (top.) Plaiul moroșenilor, fânațe în Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Moroșan, Moroșanu, nume de familie (127 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. maramureșean (DEX); cf. mureșan, din Mureș (< Maris, Marisos).

moroșan, moroșeni, s.m. – Nume colectiv al locuitorilor din Țara Maramureșului: „După pui de moroșean / Să nu dai cu bolovan”. Apelativ înregistrat în satele de pe valea Marei, respectiv în Săpânța, Rona de Jos și Ieud. Pe valea Izei și Vișeului, localnicii spun maramureșan. – Cf. mureșan, din Mureș (< Maris, Marisos).

MOROȘÁN², -Ă s. m. și f. v. mureșean.

MOROȘÁN¹, -Ă s. m. și f. (Regional) Maramureșean (1). Moreșan cu gubă sură Dzîua be șî noaptea fură. T. PAPAHAGI, M. 59, cf. com. MARIAN. Drăguțu mi-i moroșan. BÎRLEA, C. P. 88. – Pl.: moroșeni, -e. - Și : moreșán, -ă s. m. șÍ f. – Cf. m a r a m u r e ș e a n.