MORMON, -Ă, mormoni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte creștine din Statele Unite ale Americii, care propovăduiește întoarcerea apropiată a lui Isus Hristos și care inițial practica poligamia. – Din fr. mormon.

mormon smf [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr mormon] Membru al unei secte creștine din Statele Unite ale Americii, care, inițial, practica poligamia.

MORMON, -Ă, mormoni, -e, s. m. și f. Membru al unei secte creștine din Statele Unite ale Americii, care inițial practica poligamia. – Din fr. mormon.

MORMON, -Ă adj. Referitor la mormonism. // s.m. și f. Adept al mormonismului. [< fr. mormon].

MORMON, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mormonismului. (< fr. mormon)

MORMON ~i m. Adept al mormonismului. /<fr. mormon

Mormoni m. pl. sectă religioasă fundată la 1827 în Statele-Unite de Iosif Smith: Mormonii profesează teocrația și poligamia.

mormon s. m., pl. mormoni

mormon s. m., pl. mormoni

mormon s. m., pl. mormoni

mormon, -ă, mormoni, -e s. m. și f. Membru al unei secte protestante milenariste din S.U.A., întemeiată în 1838 de Joseph Smith (urmașul său Brigham Young a autorizat poligamia în 1852, interzisă în 1890), care propagă restabilirea bisericii creștine inițiale și crede în revelațiile periodice; se mai numește „Biserica lui Iisus Hristos, a sfinților zilelor din urmă”. – Din fr. mormon.

MORMÓNI (< fr. {i}; {s} n. pr. Mormon) s. m. pl. (REL.) Membrii unei secte creștine întemeiate (1830) în S.U.A. de Joseph Smith (1805-1844), care, potrivit „Cărții lui Mormon”, profet biblic imaginar, propovăduiau întoarcerea apropiată a lui Hristos. În 1847, au întemeiat orașul Salt Lake City, care a devenit sediul sectei. Au practicat inițial poligamia, abolită în 1890. Azi în lume există c. 4.500.000 de m.