6 definiții pentru mormăitor

Explicative DEX

mormăitor, ~oare a [At: LB / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: mormăi1 + -tor] 1-3 Care mormăie1 (1, 2, 5).

mormăitor a. și m. care mormăe.

mornăitor, ~oare a vz mormăitor

murmuitor2, ~oare a vz mormăitor

Ortografice DOOM

mormăitor adj. m., pl. mormăitori; f. sg. și pl. mormăitoare

Tezaur

MORMĂITOR, -OARE adj. Care mormăie1. 1. Cf. LB, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: mormăitori, -oare. – Și: mornăitór, -oáre (LB), murmuitór, -oare (DDRF, ALEXI, W.) adj. – Mormăi1 + suf. -tor.

Intrare: mormăitor
mormăitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormăitor
  • mormăitorul
  • mormăitoru‑
  • mormăitoare
  • mormăitoarea
plural
  • mormăitori
  • mormăitorii
  • mormăitoare
  • mormăitoarele
genitiv-dativ singular
  • mormăitor
  • mormăitorului
  • mormăitoare
  • mormăitoarei
plural
  • mormăitori
  • mormăitorilor
  • mormăitoare
  • mormăitoarelor
vocativ singular
plural
mornăitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)