8 definiții pentru morfonem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORFONEM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème.
MORFONEM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
morfonem sn [At: PUȘCARIU, L. R. I, 42 / Pl: ~e / E: fr morphonème] (Lin) Fonem care intră în alternanțe morfologice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORFONEM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORFONEM s. n. fonem cu funcție morfologică. (< fr. morphonème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
morfonem s. n., pl. morfoneme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
morfonem s. n., pl. morfoneme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
morfonem s. n., pl. morfoneme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MORFONEM s. n. (< fr. morphonème): fonem folosit cu un anumit rol în structura unui morfem, într-o alternanță morfologică ce caracterizează unități morfologice. Astfel, în formele de singular și de plural rac – raci și drag – dragi, constatăm în alternanța morfologică creată existența m. c/č și g/ğ.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
morfonem, morfonemesubstantiv neutru
- 1. Fonem care intră în alternanțe morfologice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- morphonème DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.