7 definiții pentru morfonem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORFONÉM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème.

MORFONÉM, morfoneme, s. n. (Lingv.) Fonem care intră în alternanțe morfologice. – Din fr. morphonème.

morfonem sn [At: PUȘCARIU, L. R. I, 42 / Pl: ~e / E: fr morphonème] (Lin) Fonem care intră în alternanțe morfologice.

MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème].

MORFONÉM s. n. fonem cu funcție morfologică. (< fr. morphonème)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MORFONÉM s. n. (< fr. morphonème): fonem folosit cu un anumit rol în structura unui morfem, într-o alternanță morfologică ce caracterizează unități morfologice. Astfel, în formele de singular și de plural rac – raci și drag – dragi, constatăm în alternanța morfologică creată existența m. c/č și g/ğ.

Intrare: morfonem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfonem
  • morfonemul
  • morfonemu‑
plural
  • morfoneme
  • morfonemele
genitiv-dativ singular
  • morfonem
  • morfonemului
plural
  • morfoneme
  • morfonemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morfonem

  • 1. lingvistică Fonem care intră în alternanțe morfologice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: