2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORFOLOGÍ, morfologesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A morfoli (1). – Cf. morfoli.

MORFOLOGÍ, morfologesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A morfoli (1). – Cf. morfoli.

morfologi vt [At: CARAGIALE, O. II, 344 / Pzi: ~gesc / E: cf morfoli] (Nob) 1-2 A morfoli (1-2).

MORFOLOGÍ, morfologesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A morfoli (1). Morfologea-n gingii un crîmpei de covrig. CARAGIALE, O. III 51.

morfolog, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~ogi, ~oge / E: ger Morpholog] 1-3 Specialist în morfologie (1, 3, 5) Si: morfologist (1-3).

MORFOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în morfologie (1); morfologist. [< germ. Morpholog].

MORFOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în morfologie (1); morfologist. (< germ. Morpholog)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morfologí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morfologésc, imperf. 3 sg. morfologeá; conj. prez. 3 să morfologeáscă

morfologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morfologésc, imperf. 3 sg. morfologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. morfologeáscă

morfológă s. f., pl. morfológe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORFOLOGÍ vb. v. molfăi, morfoli, mozoli.

morfologi vb. v. MOLFĂI. MORFOLI. MOZOLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MORFOLÓG s. m. (cf. germ. Morpholog): specialist în morfologie (v.); morfologist.

Intrare: morfologi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morfologi
  • morfologire
  • morfologit
  • morfologitu‑
  • morfologind
  • morfologindu‑
singular plural
  • morfologește
  • morfologiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morfologesc
(să)
  • morfologesc
  • morfologeam
  • morfologii
  • morfologisem
a II-a (tu)
  • morfologești
(să)
  • morfologești
  • morfologeai
  • morfologiși
  • morfologiseși
a III-a (el, ea)
  • morfologește
(să)
  • morfologească
  • morfologea
  • morfologi
  • morfologise
plural I (noi)
  • morfologim
(să)
  • morfologim
  • morfologeam
  • morfologirăm
  • morfologiserăm
  • morfologisem
a II-a (voi)
  • morfologiți
(să)
  • morfologiți
  • morfologeați
  • morfologirăți
  • morfologiserăți
  • morfologiseți
a III-a (ei, ele)
  • morfologesc
(să)
  • morfologească
  • morfologeau
  • morfologi
  • morfologiseră
Intrare: morfolog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfolog
  • morfologul
  • morfologu‑
plural
  • morfologi
  • morfologii
genitiv-dativ singular
  • morfolog
  • morfologului
plural
  • morfologi
  • morfologilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morfologi

etimologie:

  • cf. morfoli
    surse: DEX '98 DEX '09