opțiuni
  • info

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morfic1, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr morphique, eg morphic] (Liv) 1 Referitor la formă. 2 De formă. 3 Al formei.

-morfic2 [At: DN3 / E: fr -morphique] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) morfem. 3 Morfologic.

MORFIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la formă; de formă, al formei. // Element secund de compunere savantă, cu semnificația adjectivului și „referitor la morfem”, „morfologic”. [Cf. fr. morphique, engl. morphic].

MORFIC, -Ă adj. referitor la formă. (< fr. morphique)

*mórfic, -ă adj. Care se derivă din morfină: sare morfică.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-MORFIC „referitor la formă, formal”. ◊ gr. morphe „formă, aspect” > fr. -morphique, engl. -morphic > rom. -morfic.

Intrare: morfic (adj.)
morfic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfic
  • morficul
  • morficu‑
  • morfică
  • morfica
plural
  • morfici
  • morficii
  • morfice
  • morficele
genitiv-dativ singular
  • morfic
  • morficului
  • morfice
  • morficei
plural
  • morfici
  • morficilor
  • morfice
  • morficelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: morfic (suf.)
morfic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • morfic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morfic, morficăadjectiv

  • 1. livresc Referitor la formă; de formă, al formei. DN
etimologie:

morficelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă, cu semnificația adjectivului și „referitor la morfem”, „morfologic”. DN
etimologie:
  • morphique DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.