2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morfic1, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr morphique, eg morphic] (Liv) 1 Referitor la formă. 2 De formă. 3 Al formei.

-morfic2 [At: DN3 / E: fr -morphique] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) morfem. 3 Morfologic.

MÓRFIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la formă; de formă, al formei. // Element secund de compunere savantă, cu semnificația adjectivului și „referitor la morfem”, „morfologic”. [Cf. fr. morphique, engl. morphic].

MÓRFIC, -Ă adj. referitor la formă. (< fr. morphique)

*mórfic, -ă adj. Care se derivă din morfină: sare morfică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-MORFIC „referitor la formă, formal”. ◊ gr. morphe „formă, aspect” > fr. -morphique, engl. -morphic > rom. -morfic.

Intrare: morfic (adj.)
morfic (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfic
  • morficul
  • morficu‑
  • morfică
  • morfica
plural
  • morfici
  • morficii
  • morfice
  • morficele
genitiv-dativ singular
  • morfic
  • morficului
  • morfice
  • morficei
plural
  • morfici
  • morficilor
  • morfice
  • morficelor
vocativ singular
plural
Intrare: morfic (suf.)
morfic (suf.)
sufix (I7-S)
  • morfic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)