8 definiții pentru morfematic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morfematic a [At: SCL 1959, 278 / Pl: ~ici, ~ice / E: morfem + -atic] (Rar) 1 Care ține de morfem. 2 Referitor la morfem. 3 Specific morfemului.

MORFEMÁTIC, -Ă, morfematici, -ce, adj. Care ține de morfem, privitor la morfem. – Morfem + suf. -atic.

MORFEMÁTIC, -Ă, morfematici, -ce, adj. Care ține de morfem, privitor la morfem. – Morfem + suf. -atic.

MORFEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la morfem. [< morfem + -(a)tic].

MORFEMÁTIC, -Ă adj. referitor la morfem. (< morfem + -/a/tic)

MORFEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de morfem; propriu morfemului. Analiză ~că. /morfem + suf. ~atic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morfemátic adj. m., pl. morfemátici; f. morfemátică, pl. morfemátice

morfemátic adj. m., pl. morfemátici, f. sg. morfemátică, pl. morfemátice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MORFEMÁTIC, -Ă adj. (< morfem + suf. -atic): în sintagma structură morfematică (v.).

Intrare: morfematic
morfematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfematic
  • morfematicul
  • morfematicu‑
  • morfematică
  • morfematica
plural
  • morfematici
  • morfematicii
  • morfematice
  • morfematicele
genitiv-dativ singular
  • morfematic
  • morfematicului
  • morfematice
  • morfematicei
plural
  • morfematici
  • morfematicilor
  • morfematice
  • morfematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)