7 definiții pentru mordacitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORDACITÁTE s. f. (Livr.) Caracter mușcător, ironic, caustic (al unui cuvânt, al unui comentariu etc.). – Din lat. mordacitas, -atis, fr. mordacité.

MORDACITÁTE s. f. (Livr.) Caracter mușcător, ironic, caustic (al unui cuvânt, al unui comentariu etc.). – Din lat. mordacitas, -atis, fr. mordacité.

mordacitate sf [At: PONTBRIANT / E: lat mordacitas, -atis, fr mordacité] (Ltî; liv) Caracter ironic, caustic al unui cuvânt, al unui comentariu etc.

MORDACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul mușcător, usturător al unui cuvânt sau al unei vorbiri. [< fr. mordacité, cf. lat. mordax – mușcător].

MORDACITÁTE s. f. caracter mușcător, ironic, caustic al unui cuvânt, al unui comentariu etc. (< fr. mordacité, lat. mordacitas)

*mordacitáte f. (lat. mordácitas, -átis). Caracteru de a fi mordace.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mordacitáte (livr.) s. f., g.-d. art. mordacitắții

mordacitáte s. f., g.-d. art. mordacității

Intrare: mordacitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mordacitate
  • mordacitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • mordacități
  • mordacității
plural
vocativ singular
plural

mordacitate

  • 1. livresc Caracter mușcător, ironic, caustic (al unui cuvânt, al unui comentariu etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: