MORATORIU, -IE adj. Care acordă un termen de plată; în legătură cu un moratoriu. ◊ Dobînzi moratorii = dobînzi socotite de la data acordării moratoriului pînă la achitarea datoriilor; daune moratorii = despăgubiri care se acordă în caz de întîrziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. [Pron. -riu. / cf. fr. moratoire, lat. moratorius].