opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

MORALIST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.

moralist, ~ă [At: LEON ASACHI, B. 9/2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr moraliste] 1-2 sm, a (Scriitor sau gânditor) care se ocupă cu probleme de morală (1). 3 smf (Fam; prt) Persoană care obișnuiește să moralizeze (1). 4 sm (Trs; înv) Persoană care urmase sau care absolvise un curs inferior de morală teologică.

MORALIST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.

MORALIST, -Ă I. s. m. f. 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (fam.) cel căruia îi place să facă morală. II. adj. referitor la morală. (< fr. moraliste)

MORALIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de morală; propriu moralei. /<fr. moraliste

MORALIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Specialist în probleme de morală. 2) Persoană înclinată să facă mereu morală. /<fr. moraliste

*moralíst, -ă s. (d. morală). Autor care scrie despre morală, despre obiceĭurĭ, ca Montaigne, La Rochefoucauld, La Bruère. Adj. Un scriitor moralist.

Ortografice DOOM

moralistă s. f., g.-d. art. moralistei; pl. moraliste

moralistă s. f., g.-d. art. moralistei; pl. moraliste

moralistă s. f., pl. moraliste

Intrare: moralistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralistă
  • moralista
plural
  • moraliste
  • moralistele
genitiv-dativ singular
  • moraliste
  • moralistei
plural
  • moraliste
  • moralistelor
vocativ singular
  • moralistă
  • moralisto
plural
  • moralistelor
Intrare: moralist (adj.)
moralist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralist
  • moralistul
  • moralistu‑
  • moralistă
  • moralista
plural
  • moraliști
  • moraliștii
  • moraliste
  • moralistele
genitiv-dativ singular
  • moralist
  • moralistului
  • moraliste
  • moralistei
plural
  • moraliști
  • moraliștilor
  • moraliste
  • moralistelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moralist, moralistăadjectiv

  • 1. Referitor la morală. MDN '00
etimologie:

moralist, moraliștisubstantiv masculin
moralistă, moralistesubstantiv feminin

  • 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRĂILEANU, S. 8. DLRLC
  • 2. familiar peiorativ Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Era... în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Lupul moralist [titlu]. ALEXANDRESCU, M. 331. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.