7 definiții pentru moralism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALÍSM s. n. (Rar) Predominare a moralei într-o doctrină (filosofică). – Din fr. moralisme.

moralism sn [At: IBRĂILEANU, S. L. 9 / Pl: (rar) ~e / E: fr moralisme] (Rar) Accent pus pe morală (1) într-o anumită doctrină filozofică.

MORALÍSM s. n. (Rar) Predominare a moralei într-o doctrină (filozofică). – Din fr. moralisme.

MORALÍSM s.n. 1. Recunoașterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât și în viața socială. 2. Părerea că morala este unicul scop al vieții. [< fr. moralisme].

MORALÍSM s. n. 1. recunoaștere a unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie cât și în viața socială. 2. părerea că morala este unicul scop al vieții. (< fr. moralisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: moralism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralism
  • moralismul
  • moralismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • moralism
  • moralismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moralism

  • 1. rar Predominare a moralei într-o doctrină (filosofică).
    surse: DEX '09
  • diferențiere Recunoașterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât și în viața socială.
    surse: DN
  • diferențiere Părerea că morala este unicul scop al vieții.
    surse: DN

etimologie: