7 definiții pentru moracee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORACÉE, moracee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. moracée.

moracee sfi [At: DEX / E: fr moracées] 1 (Lpl) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus. 2 (Șls) Plantă din familia moracee (1).

MORACÉE, moracee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. moracées.

MORACÉE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante apetale din regiunile calde, cuprinzând dudul, smochinul etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. [< fr. moracées].

MORACÉE s. f. pl. familie de plante apetale din regiunile calde: dudul, smochinul etc. (< fr. moracées)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moracée s. f., art. moracéea, g.-d. art. moracéei; pl. moracée

Intrare: moracee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moracee
  • moraceea
plural
  • moracee
  • moraceele
genitiv-dativ singular
  • moracee
  • moraceei
plural
  • moracee
  • moraceelor
vocativ singular
plural

moracee

  • 1. (la) plural Familie de plante lemnoase, rareori erbacee, cu frunze alterne, întregi sau lobate, cu flori dispuse în inflorescențe și fructe nucule, achene sau drupe, reunite într-un fruct compus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Plantă care face parte din această familie.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: