morânci [At: SCRIBAN, D. / V: momârci, ~rmân~, ~run~ / Pzi: ~ncesc / E: nct] (Olt; Mun) 1-2 vti A lucra ceva cu greutate. 3-4 vti (Pre) A pisa. 5 vt (C. i. un dans) A juca cu pasiune. 6 vt A face treabă de mântuială. 7 vt (Spc) A spăla prost. 8 vt (Fig) A bate tare pe cineva, lovindu-l cu pumnii și cu picioarele.

mormânci v vz morânci

morunci v vz morânci

morîncésc, V. moroncesc.

moroncésc v. tr. (rut. moróčiti, a chinui, a înșela). Mold. Chinuĭesc, plictisesc, cicălesc. Olt. (moroncesc și morîncesc). Chinuĭesc, frămînt; morîncit de gîndurĭ și de părerĭ de răŭ (Ĭov. 178). Lucrez răŭ, nu fac treabă serioasă: o morîncește și el acolo, dar nu lucrează!

moruncésc, V. moroncesc.

morînci (-cesc, -it), vb. – 1. (Olt.) A sfărîma, a zdrobi. – 2. (Olt.) A lucra prost, de mîntuială. – 3. (Mold.) A copleși, a împovăra, a mîhni. – Var. (Mold.) moronci. Creație expresivă, cf. morocăni, morfoli. Pentru var. moldovenească s-a propus o der. din rut. morocyty (Candrea; Scriban); dar identitatea cu morînci este evidentă. – Der. morînceală, s. f. (lucru de mîntuială); morîndău, s. n. (talmeș-balmeș, bălmăjeală), cf. borîndău; morînglav, adj. (varietate de porumb), comp. cu glavă „căpățînă”; cf. morococean, s. m. (varză de calitate proastă), cuvînt atestat numai la Stoica Ludescu (sec. XVII), comp. cu cocean; morofleac, s. m. (leneș), în Olt., comp. cu fleac.

morânci, morâncesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra din greu, a frământa, a pisa. 2. A bate pe cineva.