8 definiții pentru monticul monticulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONTÍCUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: montículă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticula.

MONTÍCUL, monticuli, s. m. 1. (Geol.) Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic, colină. 2. (Anat.) Mică proeminență. [Var.: montículă s. f.] – Din fr. monticule, lat. monticula.

monticul sm [At: COSTINESCU / V: ~lă sf / Pl: ~i / E: fr monticule, lat monticulus] (Frî) 1 Munte mic. 2 Deal. 3 Colină. 4 Movilă (1).

MONTÍCUL s.m. 1. (Geol.) Microformă de relief cu aspect de movilă; munte mic. 2. (Anat.) Mică proeminență rotunjită. [Cf. lat. monticulus, fr. monticule].

MONTÍCUL s. m. 1. mică ridicătură de teren cu aspect de movilă; grămadă de materiale, de pietre etc. 2. (anat.) mică proeminență rotunjită. (< fr. monticule, lat. monticulus)

MONTÍCULĂ s. f. v. monticul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: monticul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monticul
  • monticulul
  • monticulu‑
plural
  • monticuli
  • monticulii
genitiv-dativ singular
  • monticul
  • monticulului
plural
  • monticuli
  • monticulilor
vocativ singular
plural
monticulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monticulă
  • monticula
plural
  • monticule
  • monticulele
genitiv-dativ singular
  • monticule
  • monticulei
plural
  • monticule
  • monticulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monticul monticulă

  • 1. geologie Formă de relief cu aspect de movilă; munte mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: colină (geol.)
  • 2. anatomie Mică proeminență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: