Definiția cu ID-ul 262937:
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
monoxíl s. n. (sil. mf. mon-), pl. monoxíle
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
monoxíl s. n. (sil. mf. mon-), pl. monoxíle