MONOVERB s.n. Joc distractiv care constă în a reprezenta un cuvînt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente. ◊ Monoverb cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvînt sau a unei litere într-o imagine, se obține un cuvînt nou; monoverb epentetic = monoverb ilustrat prin două imagini, una numită „bază”, iar cealaltă „plus”, cuvîntul „plus” introducîndu-se neschimbat între literele care formează cuvîntul „bază”. [Cf. gr. monos – unic, lat. verbum – cuvînt].