10 definiții pentru monovalent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent.

MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent.

monovalent, ~ă a [At: PONI, CH. 146 / Pl: ~nți, ~e / E: fr monovalent] (D. elemente chimice sau radicali chimici) Cu o singură valență Si: (înv) monoatomic (1).

MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Cu o singură valență.

MONOVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o singură valență; univalent. [< fr. monovalent, cf. gr. monos – unic, lat. valere – a valora].

MONOVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) cu o singură valență; univalent. (< fr. monovalent)

MONOVALÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre elemente chimice) Care are valența unu; cu valența unu. /<fr. monovalent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monovalént adj. m., pl. monovalénți; f. monovaléntă, pl. monovalénte

monovalént adj. m., pl. monovalénți; f. sg. monovaléntă, pl. monovalénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONOVALÉNT adj. (CHIM.) (înv.) monoatomic. (Radical ~.)

MONOVALENT adj. (CHIM.) (înv.) monoatomic. (Radical ~.)

Intrare: monovalent
monovalent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monovalent
  • monovalentul
  • monovalentu‑
  • monovalentă
  • monovalenta
plural
  • monovalenți
  • monovalenții
  • monovalente
  • monovalentele
genitiv-dativ singular
  • monovalent
  • monovalentului
  • monovalente
  • monovalentei
plural
  • monovalenți
  • monovalenților
  • monovalente
  • monovalentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monovalent

etimologie: