4 definiții pentru monotematic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTEMÁTIC, -Ă, monotematici, -ce, adj. Cu o singură temă. – Din engl. monothematic.

MONOTEMÁTIC, -Ă, monotematici, -ce, adj. Cu o singură temă. – Din engl. monothematic.

monotematic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: it monotematico] 1 Care are o singură temă. 2 Care se referă la monotematism.

MONOTEMÁTIC, -Ă adj. Cu o singură temă. ♦ Referitor la monotematism. [Cf. it. monotematico].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monotemátic adj. m., pl. monotemátici; f. sg. monotemátică, pl. monotemátice

Intrare: monotematic
monotematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotematic
  • monotematicul
  • monotematicu‑
  • monotematică
  • monotematica
plural
  • monotematici
  • monotematicii
  • monotematice
  • monotematicele
genitiv-dativ singular
  • monotematic
  • monotematicului
  • monotematice
  • monotematicei
plural
  • monotematici
  • monotematicilor
  • monotematice
  • monotematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monotematic

  • 1. Cu o singură temă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Referitor la monotematism.
      surse: DN

etimologie: