8 definiții pentru monotelism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOTELISM s. n. (Rar) Învățătură creștină, din sec. VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Hristos, cea divină. – Din fr. monothélisme.
monotelism sns [At: DLR / E: fr monotelisme] (Rar) Doctrină religioasă care susține că în Iisus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOTELISM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOTELISM s.n. Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. [< fr. monothélisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOTELISM s. n. doctrină religioasă care susține că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. (< fr. monothélisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monotelism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*monotelism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monotelism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
monotelismsubstantiv neutru
- 1. Învățătură creștină, din secolul VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Cristos, cea divină. DEX '09 DN
etimologie:
- monothélisme DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.