7 definiții pentru monotelism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTELÍSM s. n. (Rar) Învățătură creștină, din sec. VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Hristos, cea divină. – Din fr. monothélisme.

monotelism sns [At: DLR / E: fr monotelisme] (Rar) Doctrină religioasă care susține că în Iisus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină.

MONOTELÍSM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme.

MONOTELÍSM s.n. Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. [< fr. monothélisme].

MONOTELÍSM s. n. doctrină religioasă care susține că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. (< fr. monothélisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: monotelism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotelism
  • monotelismul
  • monotelismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monotelism
  • monotelismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monotelism

  • 1. rar Învățătură creștină, din secolul VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Hristos, cea divină.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: