opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTEIST, -Ă, monoteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de monoteism, privitor la monoteism. 2. S. m. și f. Adept al monoteismului. – Din fr. monothéiste.

MONOTEIST, -Ă, monoteiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de monoteism, privitor la monoteism. 2. S. m. și f. Adept al monoteismului. – Din fr. monothéiste.

monoteist, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~iști, ~e / E: fr monothéiste] 1-2 smf, a (Adept) al monoteismului. 3 a Referitor la monoteism. 4 a Care provine din monoteism. 5 a Specific monoteismului.

MONOTEIST, -Ă, monoteiști, -ste, s. m. și f. Adept al monoteismului.

MONOTEIST, -Ă adj. Referitor la monoteism, propriu monoteismului. // s.m. și f. Adept al monoteismului. [Pron. -te-ist. / cf. fr. monothéiste].

MONOTEIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monoteismului. (< fr. monothéiste)

MONOTEIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al monoteismului. /<fr. monothéiste

MONOTEIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de monoteism; propriu monoteismului. /<fr. monothéiste

monoteist m. adoratorul unui singur D-zeu. ║ a. relativ la monoteism.

*monoteíst, -ă s. și adj. (mono- și teist). Care crede într’un singur Dumnezeŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monoteist adj. m., s. m., pl. monoteiști; adj. f., s. f. monoteistă, pl. monoteiste

monoteist adj. m., s. m., pl. monoteiști; adj. f., s. f. monoteistă, pl. monoteiste

monoteist adj. m., s. m., pl. monoteiști; f. sg. monoteistă, pl. monoteiste

Intrare: monoteist (adj.)
monoteist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoteist
  • monoteistul
  • monoteistu‑
  • monoteistă
  • monoteista
plural
  • monoteiști
  • monoteiștii
  • monoteiste
  • monoteistele
genitiv-dativ singular
  • monoteist
  • monoteistului
  • monoteiste
  • monoteistei
plural
  • monoteiști
  • monoteiștilor
  • monoteiste
  • monoteistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: monoteist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoteist
  • monoteistul
  • monoteistu‑
plural
  • monoteiști
  • monoteiștii
genitiv-dativ singular
  • monoteist
  • monoteistului
plural
  • monoteiști
  • monoteiștilor
vocativ singular
  • monoteistule
  • monoteiste
plural
  • monoteiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monoteist, monoteistăadjectiv

  • 1. Care ține de monoteism, privitor la monoteism. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

monoteist, monoteiștisubstantiv masculin
monoteistă, monoteistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al monoteismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.