7 definiții pentru monostrofă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOSTRÓFĂ, monostrofe, s. f. Poezie formată dintr-o singură strofă. – Mono- + strofă.

MONOSTRÓFĂ, monostrofe, s. f. Poezie formată dintr-o singură strofă. – Mono- + strofă.

monostro sf [At: DEX / Pl: ~fe / E: mono + strofă] Poezie formată dintr-o singură strofă.

MONOSTRÓFĂ s.f. Poezie de o singură strofă. [Et. incertă].

MONOSTRÓFĂ s. f. poezie de o singură strofă. (< engl. monostrophe)

MONOSTRÓFĂ ~e f. Poezie alcătuită dintr-o singură strofă. /mono- + strofă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!monostrófă (-nos-tro-/-no-stro-) s. f., g.-d. art. monostrófei; pl. monostrófe

monostrófă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă

Intrare: monostrofă
monostrofă substantiv feminin
  • silabație: mo-nos-tro-fă, mo-no-stro-fă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monostro
  • monostrofa
plural
  • monostrofe
  • monostrofele
genitiv-dativ singular
  • monostrofe
  • monostrofei
plural
  • monostrofe
  • monostrofelor
vocativ singular
plural

monostrofă

  • 1. Poezie formată dintr-o singură strofă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Mono- + strofă
    surse: DEX '98 DEX '09