8 definiții pentru monosemantism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOSEMANTÍSM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme.

MONOSEMANTÍSM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme.

monosemantism sn [At: DN3 / Pl: (rar) ~e / E: fr monosémantisme] (Lin) Proprietate a unui cuvânt de a avea un singur sens Si: monosemie.

MONOSEMANTÍSM s.n. (Lingv.) Proprietatea a ceea ce este monosemantic; monosemie. [Cf. fr. monosémantisme].

MONOSEMANTÍSM s. n. proprietate a unui cuvânt de a fi monosemantic; monosemie. (< fr. monosémantisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONOSEMANTÍSM s. v. unisemantism.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MONOSEMANTÍSM s. n. (cf. fr. monosémantisme): 1. caracteristică a unui cuvânt de a dispune de un singur sens lexical; monosemie 2. principiu logic după care fiecărei unități de conținut trebuie să-i corespundă o singură unitate de expresie.

Intrare: monosemantism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monosemantism
  • monosemantismul
  • monosemantismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monosemantism
  • monosemantismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monosemantism

etimologie: