9 definiții pentru monosemantism
Explicative DEX
MONOSEMANTISM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme.
MONOSEMANTISM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
monosemantism sn [At: DN3 / Pl: (rar) ~e / E: fr monosémantisme] (Lin) Proprietate a unui cuvânt de a avea un singur sens Si: monosemie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOSEMANTISM s.n. (Lingv.) Proprietatea a ceea ce este monosemantic; monosemie. [Cf. fr. monosémantisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOSEMANTISM s. n. proprietate a unui cuvânt de a fi monosemantic; monosemie. (< fr. monosémantisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
monosemantism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*monosemantism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monosemantism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
MONOSEMANTISM s. n. (cf. fr. monosémantisme): 1. caracteristică a unui cuvânt de a dispune de un singur sens lexical; monosemie 2. principiu logic după care fiecărei unități de conținut trebuie să-i corespundă o singură unitate de expresie.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
MONOSEMANTISM s. v. unisemantism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
monosemantismsubstantiv neutru
- 1. Caracter al cuvintelor monosemantice. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: monosemie unisemantism
etimologie:
- monosémantisme DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.