2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monopson sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr monopsone] (Ecn) Situație în care pe piață există o singură firmă, care monopolizează cumpărarea unei mărfi Si: monopol (4).

MONOPSÓN s.n. (Ec.) 1. Situație în care pe o piață există o singură firmă, care monopolizează cumpărarea unei mărfi. 2. Situație caracterizată prin prezența unui singur vânzător pe piața unei mărfi și a numeroși cumpărători. V. monopol. [< fr. monopsone].

MONOPSÓN s. n. 1. situație în care pe o piață există o singură firmă, care monopolizează cumpărarea unei mărfi. 2. prezența unui singur vânzător pe piața unei mărfi și a numeroși cumpărători. (< fr. monopsone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: monopson (pl. -oane)
monopson (pl. -oane) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopson
  • monopsonul
  • monopsonu‑
plural
  • monopsoane
  • monopsoanele
genitiv-dativ singular
  • monopson
  • monopsonului
plural
  • monopsoane
  • monopsoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: monopson (pl. -uri)
monopson (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopson
  • monopsonul
  • monopsonu‑
plural
  • monopsonuri
  • monopsonurile
genitiv-dativ singular
  • monopson
  • monopsonului
plural
  • monopsonuri
  • monopsonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)