MONONUCLEOZĂ s. f. (În sintagma) Mononucleoză infecțioasă = boală infecțioasă acută, benignă, frecventă la copii și la tineri, care se manifestă prin febră și prin creșterea numărului de limfocite și de monocite din sânge și prin mărirea ganglionilor limfatici. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. mononucléose.

mononucleoză sf [At: DEX / P: ~cle-o~ / Pl: (rar) ~ze / E: fr mononucléose] 1 Creștere a numărului mononuclearelor din sânge. 2 (Îs) ~ infecțioasă Boală infecțioasă acută, provocată de un virus, frecventă la copii și la tineri, care se manifestă prin febră și prin creșterea numărului de limfocite și de monocite din sânge.

MONONUCLEOZĂ s. f. (În sintagma) Mononucleoză infecțioasă = boală infecțioasă acută, provocată de un virus, frecventă la copii și la tineri, care se manifestă prin febră și prin creșterea numărului de limfocite și de monocite din sânge. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. mononucléose.

MONONUCLEOZĂ s.f. (Med.) Creștere a numărului mononuclearelor din sînge. [Pron. -cle-o-. / < fr. mononucléose].

MONONUCLEOZĂ s. f. boală caracterizată prin creșterea numărului mononuclearelor din sânge. (< fr. mononucléose)

!mononucleoză (desp. -nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. mononucleozei; pl. mononucleoze

mononucleoză (-nu-cle-o-) s. f., g.-d. art. mononucleozei

mononucleoză s. f. (sil. -cle-o-), g.-d. art. mononucleozei

MONONUCLEÓZĂ (< fr.) s. f. ~ infecțioasă = boală infecțioasă acută, benignă, provocată probabil de un virus, mai frecvent la copii și la tineri, și care se manifestă prin creșterea în volum a ganglionilor limfatici, febră, angină și creșterea numărului de celule mononucleare (limfocite și monocite, 60-80%) din sânge. Boala durează una sau mai multe săptămâni și se transmite adesea prin salivă.

mononucleoză infecțioasă s.f. (med.) angină monocitară, febră ganglionară, monocitoză acută.