6 definiții pentru monomorfematic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOMORFEMÁTIC, -Ă, monomorfematici, -ce, adj. (Lingv.) Format dintr-un singur morfem. – Mono- + morfem + suf. -atic.
MONOMORFEMÁTIC, -Ă, monomorfematici, -ce, adj. (Lingv.) Format dintr-un singur morfem. – Mono- + morfem + suf. -atic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
monomorfematic, ~ă a [At: SCL 1957, 139 / Pl: ~ici, ~ice / E: mono- + morfematic] (Lin) Format dintr-un singur morfem.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. Format dintr-un singur morfem. [Cf. fr. monomorphématique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. dintr-un singur morfem. (< fr. monomorphématique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
monomorfemátic adj. m.; pl. monomorfemátici; f. monomorfemátică, pl. monomorfemátice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
monomorfemátic adj. → morfematic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
monomorfematic
- surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Mono- + morfem + sufix -atic.surse: DEX '09 DEX '98 DN