6 definiții pentru monomorfematic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOMORFEMÁTIC, -Ă, monomorfematici, -ce, adj. (Lingv.) Format dintr-un singur morfem. – Mono- + morfem + suf. -atic.

MONOMORFEMÁTIC, -Ă, monomorfematici, -ce, adj. (Lingv.) Format dintr-un singur morfem. – Mono- + morfem + suf. -atic.

monomorfematic, ~ă a [At: SCL 1957, 139 / Pl: ~ici, ~ice / E: mono- + morfematic] (Lin) Format dintr-un singur morfem.

MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. Format dintr-un singur morfem. [Cf. fr. monomorphématique].

MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. dintr-un singur morfem. (< fr. monomorphématique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monomorfemátic adj. m.; pl. monomorfemátici; f. monomorfemátică, pl. monomorfemátice

monomorfemátic adj. → morfematic

Intrare: monomorfematic
monomorfematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monomorfematic
  • monomorfematicul
  • monomorfematicu‑
  • monomorfematică
  • monomorfematica
plural
  • monomorfematici
  • monomorfematicii
  • monomorfematice
  • monomorfematicele
genitiv-dativ singular
  • monomorfematic
  • monomorfematicului
  • monomorfematice
  • monomorfematicei
plural
  • monomorfematici
  • monomorfematicilor
  • monomorfematice
  • monomorfematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monomorfematic

  • 1. lingvistică Format dintr-un singur morfem.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Mono- + morfem + sufix -atic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN