2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOLITIZÁRE, monolitizări, s. f. Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare. – Din monolit.

MONOLITIZÁRE, monolitizări, s. f. Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare. – Din monolit.

monolitizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: monolitiza] (Cns) Operație prin care elementele de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare.

MONOLITIZÁRE s.f. Acțiunea de a monolitiza și rezultatul ei. [< monolitiza].

monolitizáre s. f. (tehn.) Acțiunea de a lega elementele de construcție din beton turnate separat ◊ „[...] cele două fete ce pregăteau «injecția» de monolitizare a betonului cu pământul.” R.l. 14 I 84 p. 2 (din monolitiza; DN3)

monolitiza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: ns cf monolit] (Cns) A solidariza elementele de construcție din beton turnate separat.

MONOLITIZÁ vb. I. tr. A solidariza elementele de construcție din beton turnate separat. [Et. incertă].

MONOLITIZÁ vb. tr. a solidariza elementele de construcție din beton turnate separat. (< monolit + -iza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!monolitizáre s. f., g.-d. art. monolitizắrii; pl. monolitizắri

monolitizáre s. f., g.-d. art. monolitizării; pl. monolitizări

monolitizá vb., ind. prez. 1 sg. monolitizéz, 3 sg. și pl. monolitizeáză

Intrare: monolitizare
monolitizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monolitizare
  • monolitizarea
plural
  • monolitizări
  • monolitizările
genitiv-dativ singular
  • monolitizări
  • monolitizării
plural
  • monolitizări
  • monolitizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: monolitiza
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monolitiza
  • monolitizare
  • monolitizat
  • monolitizatu‑
  • monolitizând
  • monolitizându‑
singular plural
  • monolitizea
  • monolitizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monolitizez
(să)
  • monolitizez
  • monolitizam
  • monolitizai
  • monolitizasem
a II-a (tu)
  • monolitizezi
(să)
  • monolitizezi
  • monolitizai
  • monolitizași
  • monolitizaseși
a III-a (el, ea)
  • monolitizea
(să)
  • monolitizeze
  • monolitiza
  • monolitiză
  • monolitizase
plural I (noi)
  • monolitizăm
(să)
  • monolitizăm
  • monolitizam
  • monolitizarăm
  • monolitizaserăm
  • monolitizasem
a II-a (voi)
  • monolitizați
(să)
  • monolitizați
  • monolitizați
  • monolitizarăți
  • monolitizaserăți
  • monolitizaseți
a III-a (ei, ele)
  • monolitizea
(să)
  • monolitizeze
  • monolitizau
  • monolitiza
  • monolitizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monolitizare

  • 1. Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • monolit
    surse: DEX '98 DEX '09