opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOLITIZARE, monolitizări, s. f. Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare. – Din monolit.

MONOLITIZARE, monolitizări, s. f. Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare. – Din monolit.

monolitizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: monolitiza] (Cns) Operație prin care elementele de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare.

MONOLITIZARE s.f. Acțiunea de a monolitiza și rezultatul ei. [< monolitiza].

monolitizare s. f. (tehn.) Acțiunea de a lega elementele de construcție din beton turnate separat ◊ „[...] cele două fete ce pregăteau «injecția» de monolitizare a betonului cu pământul.” R.l. 14 I 84 p. 2 (din monolitiza; DN3)

monolitiza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: ns cf monolit] (Cns) A solidariza elementele de construcție din beton turnate separat.

MONOLITIZA vb. I. tr. A solidariza elementele de construcție din beton turnate separat. [Et. incertă].

MONOLITIZA vb. tr. a solidariza elementele de construcție din beton turnate separat. (< monolit + -iza)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monolitizare s. f., g.-d. art. monolitizării; pl. monolitizări

!monolitizare s. f., g.-d. art. monolitizării; pl. monolitizări

monolitizare s. f., g.-d. art. monolitizării; pl. monolitizări

monolitiza vb., ind. prez. 1 sg. monolitizez, 3 sg. și pl. monolitizează

Intrare: monolitizare
monolitizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monolitizare
  • monolitizarea
plural
  • monolitizări
  • monolitizările
genitiv-dativ singular
  • monolitizări
  • monolitizării
plural
  • monolitizări
  • monolitizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: monolitiza
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monolitiza
  • monolitizare
  • monolitizat
  • monolitizatu‑
  • monolitizând
  • monolitizându‑
 singular plural
  • monolitizează
  • monolitizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monolitizez
 (să)
  • monolitizez
  • monolitizam
  • monolitizai
  • monolitizasem
a II-a (tu)
  • monolitizezi
 (să)
  • monolitizezi
  • monolitizai
  • monolitizași
  • monolitizaseși
a III-a (el, ea)
  • monolitizează
 (să)
  • monolitizeze
  • monolitiza
  • monolitiză
  • monolitizase
plural I (noi)
  • monolitizăm
 (să)
  • monolitizăm
  • monolitizam
  • monolitizarăm
  • monolitizaserăm
  • monolitizasem
a II-a (voi)
  • monolitizați
 (să)
  • monolitizați
  • monolitizați
  • monolitizarăți
  • monolitizaserăți
  • monolitizaseți
a III-a (ei, ele)
  • monolitizează
 (să)
  • monolitizeze
  • monolitizau
  • monolitizară
  • monolitizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monolitizare, monolitizărisubstantiv feminin

  • 1. Operație prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • monolit DEX '98 DEX '09

monolitiza, monolitizezverb

  • 1. A solidariza elementele de construcție din beton turnate separat. DN
etimologie:
  • monolit + -iza MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.