2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOHIBRIDA, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din fr. monohybrider.
MONOHIBRIDA, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din fr. monohybrider.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOHIBRIDA vb. tr. a încrucișa doi genitori din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr. monohybrider)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MONOHIBRID, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din fr. monohybride.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOHIBRID, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din fr. monohybride.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONOHIBRID, -Ă adj., s. m. (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr. monohybride)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
monohibrida vb., ind. prez. 1 sg. monohibridez, 3 sg. și pl. monohibridează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
monohibrid adj. m., s. m., pl. monohibrizi; f. sg. monohibridă, pl. monohibride
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A3) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
monohibrida, monohibridezverb
- 1. A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- monohybrider DEX '09 DEX '98 MDN '00
monohibrid, monohibrizisubstantiv masculin monohibrid, monohibridăadjectiv
- 1. (Organism) provenit din monohibridare. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- monohybride DEX '09 DEX '98 MDN '00