2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOHIBRIDÁ, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din fr. monohybrider.

MONOHIBRIDÁ, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din fr. monohybrider.

MONOHIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa doi genitori din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr. monohybrider)

MONOHIBRÍD, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din fr. monohybride.

MONOHIBRÍD, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din fr. monohybride.

MONOHIBRÍD, -Ă adj., s. m. (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr. monohybride)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monohibridá vb., ind. prez. 1 sg. monohibridéz, 3 sg. și pl. monohibrideáză

monohibríd adj. m., s. m., pl. monohibrízi; f. sg. monohibrídă, pl. monohibríde

Intrare: monohibrida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monohibrida
  • monohibridare
  • monohibridat
  • monohibridatu‑
  • monohibridând
  • monohibridându‑
singular plural
  • monohibridea
  • monohibridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monohibridez
(să)
  • monohibridez
  • monohibridam
  • monohibridai
  • monohibridasem
a II-a (tu)
  • monohibridezi
(să)
  • monohibridezi
  • monohibridai
  • monohibridași
  • monohibridaseși
a III-a (el, ea)
  • monohibridea
(să)
  • monohibrideze
  • monohibrida
  • monohibridă
  • monohibridase
plural I (noi)
  • monohibridăm
(să)
  • monohibridăm
  • monohibridam
  • monohibridarăm
  • monohibridaserăm
  • monohibridasem
a II-a (voi)
  • monohibridați
(să)
  • monohibridați
  • monohibridați
  • monohibridarăți
  • monohibridaserăți
  • monohibridaseți
a III-a (ei, ele)
  • monohibridea
(să)
  • monohibrideze
  • monohibridau
  • monohibrida
  • monohibridaseră
Intrare: monohibrid (adj.)
monohibrid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monohibrid
  • monohibridul
  • monohibridu‑
  • monohibri
  • monohibrida
plural
  • monohibrizi
  • monohibrizii
  • monohibride
  • monohibridele
genitiv-dativ singular
  • monohibrid
  • monohibridului
  • monohibride
  • monohibridei
plural
  • monohibrizi
  • monohibrizilor
  • monohibride
  • monohibridelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monohibrida

  • 1. biologie A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

monohibrid

  • 1. biologie (Organism) provenit din monohibridare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: