2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOHIBRÍD, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din fr. monohybride.

MONOHIBRÍD, -Ă, monohibrizi, -de, adj., s. m. (Biol.) (Organism) provenit din monohibridare. – Din fr. monohybride.

monohibrid sm [At: DN3 / Pl: ~izi / E: fr monohybride] (Blg) Hibrid ai cărui părinți se deosebesc printr-un singur caracter distinct. corectată

MONOHIBRÍD s.m.[1] (Biol.) Bastard ai cărui părinți se deosebesc printr-un singur caracter distinct. [< fr. monohybride]. corectată

  1. În original, incorect: s.n. LauraGellner

MONOHIBRÍD, -Ă adj., s. m. (organism) rezultat prin monohibridare. (< fr. monohybride)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monohibríd adj. m., s. m., pl. monohibrízi; f. sg. monohibrídă, pl. monohibríde

Intrare: monohibrid (adj.)
monohibrid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monohibrid
  • monohibridul
  • monohibridu‑
  • monohibri
  • monohibrida
plural
  • monohibrizi
  • monohibrizii
  • monohibride
  • monohibridele
genitiv-dativ singular
  • monohibrid
  • monohibridului
  • monohibride
  • monohibridei
plural
  • monohibrizi
  • monohibrizilor
  • monohibride
  • monohibridelor
vocativ singular
plural
Intrare: monohibrid (s.m.)
monohibrid2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monohibrid
  • monohibridul
  • monohibridu‑
plural
  • monohibrizi
  • monohibrizii
genitiv-dativ singular
  • monohibrid
  • monohibridului
plural
  • monohibrizi
  • monohibrizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monohibrid

  • 1. biologie (Organism) provenit din monohibridare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: