7 definiții pentru monogenism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOGENÍSM s. n. Teorie antropologică care consideră că specia umană are origine unică. – Din fr. monogénisme.

MONOGENÍSM s. n. Teorie antropologică care consideră că specia umană are origine unică. – Din fr. monogénisme.

monogenism sn [At: DN3 / Pl: (rar) ~e / E: fr monogénisme] Teorie antropologică care consideră că specia umană are o origine unică.

MONOGENÍSM s. n. Teorie antropologică care admite, pentru specia umană, o origine unică.

MONOGENÍSM s.n. Teorie antropologică care socotește că specia umană are o origine unică. [< fr. monogénisme, cf. gr. monos – unic, genos – rasă].

MONOGENÍSM s. n. teorie antropologică potrivit căreia toate rasele umane provin dintr-un tip primitiv comun. (< fr. monogénisme)

MONOGENÍSM n. (în opoziție cu poligenism) Teorie antropologică, conform căreia toate rasele umane provin de la o singură specie de maimuțe antropoide. /<fr. monogénisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: monogenism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monogenism
  • monogenismul
  • monogenismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monogenism
  • monogenismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monogenism

  • 1. Teorie antropologică care consideră că specia umană are origine unică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: