3 definiții pentru monofon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monofon, ~ă [At: DN3 / Pl: (1) ~i, ~e, (2) ~oane / E: fr monophone] 1 a Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. 2 sn Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse.

MONOFÓN, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].

MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s. n. aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone)

Intrare: monofon
monofon adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monofon
  • monofonul
  • monofonu‑
  • monofo
  • monofona
plural
  • monofoni
  • monofonii
  • monofone
  • monofonele
genitiv-dativ singular
  • monofon
  • monofonului
  • monofone
  • monofonei
plural
  • monofoni
  • monofonilor
  • monofone
  • monofonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)