9 definiții pentru monofizitism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOFIZITÍSM s. n. Învățătură creștină despre unica natură a lui Isus Hristos, cea divină. – Monofizit + suf. -ism.

monofizitism sns [At: DEX / E: ger Monophysitismus] Monofizism.

MONOFIZITÍSM s. n. Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într-o singură natură. – Monofizit + suf. -ism.

MONOFIZITÍSM s.n. Monofizism. [< germ. Monophysitismus].

MONOFIZITÍSM s. n. doctrină creștină care admite numai natura divină a lui Christos. (< germ. Monophysitismus, după fr. monophysisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

monofizitísm s. n. Erezie propovăduită de Eutihie, călugăr din Constantinopol, care susținea că după întrupare Iisus Hristos, a avut o singură natură, cea divină, natura (firea) omenească fiind asimilată de cea divină. Erezia a fost condamnată la Sinodul IV ecumenic de la Calcedeon din anul 451; eutihianism. – Din monofizit + suf. -ism.

MONOFIZITÍSM (< monofizit) s. n. (REL.) Învățătură creștină despre unica natură a lui Iisus Hristos, cea divină, predicată de călugărul bizantin Euthyches și combătută de Sinodul de la Calcedon (451); totuși, m. a cucerit câteva grupuri etnice destul de mari constituite în Bisericile orientale (apostolică armeană, etiopiană, coptă, iacobită siriacă și indiană).

Intrare: monofizitism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monofizitism
  • monofizitismul
  • monofizitismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monofizitism
  • monofizitismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monofizitism

  • 1. Învățătură creștină despre unica natură a lui Isus Hristos, cea divină.
    surse: DEX '09 DN sinonime: monofizism

etimologie:

  • Monofizit + sufix -ism.
    surse: DEX '98 DEX '09